Poezie
Conștiința
[La mormântul părintelui Arsenie Boca]
1 min lectură·
Mediu
Nu mă uita, sunt conștiința ta...
Când frunza galbenă va cădea,
Și încă un fir din părul tău alb ca vata,
Vei vedea viața ta curgând aievea...
Nu mă uita, la geamul tău bat,
Când lovești aproapele tău cu vorba...
Verde roșiatic în rugina din amurg,
Călăresc în mintea ta un alb murg...
Nu mă uita, sunt conștiința ta...
Când frunza galbenă va cădea,
În palmă-ți vei afla inima mea,
Te vei ridica, moartea o vei lupta...
012.703
0
aș elimina subtitlul pentru că nu evocă decât un curent religios de cartier, strică fondul conceptului
remarc aceiași relație bună eu temă, clară apetență lirică;
de aici va recomand să vă dezvoltați lexicul, vă va veni ca o mănușă.
continuați să scrieți, e verb!