Poezie
Începutul lumii
1 min lectură·
Mediu
La început nu a fost cerul.
Nici pământul.
Nici apele.
La început a fost femeia
cu neștiutul în pântec.
Mergea prin neființă
cu pasul rar,
ca și cum fiecare mișcare
ar fi putut deschide
o lume.
Ceva se strângea în ea,
greu, neliniștit,
dar îl ținea aproape,
îl încălzea cu sângele ei,
ca pe un început în devenire.
Când durerea a crescut
dincolo de marginea răbdării,
femeia s-a oprit.
Acolo, în tăcerea aceea densă,
a deschis brațele.
Lumina a țâșnit din ea,
crudă, neîmblânzită.
O primă bătaie,
care nu știa încă
să nu rănească.
Cerul s‑a ridicat,
pământul s‑a strâns,
apele s‑au adunat
și din mișcarea lor
a apărut miracolul.
Iar femeia,
cu trupul încă deschis,
a zâmbit.
În brațele ei
pruncul plângea
începutul lumii.
Iunie 14, 2026
004
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sorin Busicescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorin Busicescu. “Începutul lumii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-busicescu/poezie/14203119/inceputul-lumiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.