Alina Florica Stasiuc

serile alături de Alma erau cu totul și cu totul aparte vocea ei când ghidușă când caldă putea deschide portal către Narnia sau către mojarul furtunii Alma avea magia de a se preschimba în

câteodată-aş fi zis că în tine se întâmplă un prinț maxențiu introspect obsesiv având un ochi concentrat concertat spre sinele său de carne și oase pe sistole diastole respirație

stimat cititor mă înclin cu respect până la pământ și-mi cer scuze și dumneavoastră și fiecărei muze care a fugit nemulțumită că în versul meu tot apar necuvenite cuvinte de negăsit în

imaginează-ți cum Dumnezeu ne privește mustrător și duios și nu înțelege cum după atâtea potopuri noi nu am asimilat niciodată filozofia înțelepciunea destulului

hei zăludo să nu mai spui că pe pâine de azi sau de mâine ai mânca poezie când tu ți-ai pus gratii în piept și în sânge și nu te mai plânge de ploie de vânt de cer și

poetă sau nu pe pagina goală independent de facil clișeic vetust muza mea mobilează fantezia cu un cerdac bătrânesc și o piscină infinity un cer

cuvintele în stare primară se pun la macerat de cu seară în alveole de dinte de lapte și se lasă așa peste noapte la temperatură nici joasă nici 'naltă numai bună să deschidă o

am păcătuit Doamne azi noapte am mâncat pâine n-aveam somn doar foame de carbohidrați cu grăsimi și cu sare pentru electroliți Doamne nu pentru tensiuni nici

bună seara ție aproape prieten de la capătul rândului gândului ție din spatele măștii ecranului din spatele unui avatar în singurătatea ta pradă amarului nu vin să-ți fac

vezi dimineața la cinci noi facem socializare vorbim despre chestii alambicate insomnii poezie și hipertiroidie și fiindcă ne știm recunosc pe dinăuntru sunt cârcotașă și

”ar trebui să-nvățăm să dansăm” i-am spus inimii mele însetate de soare în vreme ce pe aerul nopții se desenau rotocoale de lene alene și-n gene se împleteau funigei ”ar trebui să uităm despre

ritual doar al tău cum un copil luat de suflet din ziua în care nu te-ai mai plăcut nu te-ai mai iubit și oglinda ți-a devenit un perfid inamic venetic și ursuz cum pumnal cum

pe poet să nu-l cauți dincolo de cuvinte fie poezia mantaua platoșa arma povestea de spus la culcare păcatul virtutea iubirea cea mare dimensiunea universul dar nu efemerul trup

leg noapte albă de noapte albă de noapte albă și filozofez de doi bani dumnezeul poemelor mele nu-i decât o însumare de anormalități și un creier jumătate inimă - jumătate

am insomnii cât e noaptea de lungă eu număr și-adun pun filme sub pleoape gândesc lumea-n dungă da-n loc de aproape dimineața-i în zori iar zorile-s mâine mă jur că pe pâine aș

ce aș mai crește eu în colivia coastelor mele dacă nu ai fi tu dragă alma cum ar urla a pustiu sufletul meu indigo și cum ar muți dacă nu ai fi tu dragă alma cum mi-aș alinta toate bolile cum

a fost o vreme nu foarte demult când se propăvăduia materialismul dialectic și istoric un viitor luminos epoca de aur apostolii roșii umblau din casă în casă să împărtășească înțelepciune dar

tu ești dusă cu pluta cu toate că până acum ar fi trebuit să renunți să mai crezi în feți frumoși cu sufletu-n vânt gata să-l pună oricând la picioarele tale să-ți aducă apa vieții și a

de-o vreme în umărul meu stau toate vântoasele nu vor sa plece așa cum pesemne eu n-am vrut n-am vrut chiar n-am vrut să mă nasc imi era teama sau lene sau bine sau pur și simplu nu aveam

sezonul ăsta se poartă ochelarii de cal pe inima goală pe sufletul nud și nătâng șciopătând după care se numără baiurile de la nouă la opt apăsat ca-n ardeal un bai la cap unul la deal un

toate vorbele noastre s-au mai spus undeva cândva sau măcar s-au gândit răsucit zgâriat scrijelit în desene rupestre pe vânt sau pe apă de-ți vine să nu mai spui nimic niciodată sau să juri

numai de bine aș spune cum a iubit locuit suspinat în sufletul lui minunat dacă e dar de nu-i cum până unde să pun hotar să despart poetul de carne de fiere de urât de păcat și-

m-am virusat Doamne apără și păzește cum de alzheimer pokemoni și păduchi că eu tută cum sunt nu am antivirus nici modern nici vetust nu știu nici să-mi descânt de deochi nu le am cu stinsul

nu pitici de grădină nici din aceia de circ pitici pentru suflet creier și sânge fiindcă vezi tu nu că m-aș plânge dar nuștiucumșidece ai mei s-au mărit și prea sunt normali și serioși și