Cronicile din Ether Drive 11

— Iartă-mă, Fleur, dar eu chiar nu pot gândi azi! spune Anemo, luându-şi cana de cafea cu frișcă într-o mână și începând a măsura gazonul curții cu pași mari și desculți. — Vă cred, domnule! Doamna mama dumneavoastră e... un altfel de vârtej, ea aduce ordine și... — Vârtej ai spus? Ea e Marea Îmblânzitoare de Haos... nici n-ar fi avut nevoie de o întreagă echipă să facă curat! continuă Anemo, privind spre fereastra unde silueta mamei sale se mișca cu o viteză ireală. E ca o Durga a curățeniei, Fleur. Ai impresia că are zece brațe care se multiplică în aer: cu unul șterge praful, cu altul sortează facturile, cu al treilea îmi ghidează viața și cu restul de șapte alungă orice urmă de inspirație din casa asta. Aflați la sfat în stratul cu flori, cei trei blănoși — pisoii și proaspăt salvatul din „ghearele deratizării”, Eol — își urmăreau cu privirea stăpânul care părea hotărât să-și facă necesarul de pași pe gazon. — E-Eol... ce e o durgă? A adus doamna mama o mașinărie sofisfis... ă, sofisficată care face curat? Mistral pufni, ciulindu-și urechile negre cu un aer de superioritate absolută: — Mon Dieu, piciule, câtă incultură! Durga e o zeiță de la răsărit. Are zece brațe, pricepi? Zece! Sirocco înlemni, încercând să vizualizeze imaginea. Ochii i se mijiră cât două bobițe de cafea: — Ze-zece brațe? Păi... asta înseamnă că poate să ne mângâie pe toți deodată? Și să mai și țină sacoșele cu bobițe? Și să dea și cu mătura? — Înseamnă, roșcatule, interveni Eol de undeva dintre zambile, că nu există loc unde să te ascunzi. Dacă o femeie cu două mâini ne-a găsit în cinci minute, una cu zece mâini ne-ar găsi și în gânduri. E o forță cosmică a ordinii. Unde trece ea, praful moare și boemia se predă. — Zece brațe... murmură Sirocco, privind cu groază spre fereastra unde Aura părea să se multiplice în reflexia geamului proaspăt lustruit. — Zece brațe... și dacă în fiecare mână are câte o mătură? scânci Sirocco, tremurând din toate mustățile roșcate. Dacă Anemo i-a spus despre ficat, ea o să ne măture direct la muzeu! — Nu fi absurd, piciule, încercă Mistral să pară calm, deși coada lui trăda o agitație de vânt turbat. O zeiță nu folosește mături obișnuite. Ea mânuiește săbii ale ordinii și sulițe ale disciplinei! Dacă ne dă ei, viața noastră de artiști s-a terminat. Vom deveni accesorii de canapea. Ne va spăla cu șampon de lavandă până ne vom uita propriile nume! Eol, din ce în ce mai mic, adăugă cu vocea lui subțire și tremurată: — Am citit eu... Durga călărește un leu. Dacă doamna Aura decide că noi suntem „fiarele” care trebuie îmblânzite pentru că am furat cina? O să ne pună la galerele curățeniei! Sirocco își acoperi ochii cu lăbuțele: — Galerele sunt niște grade care se câștigă când ești cel mai bun în „curățătorie”? Eu nu vreau să fiu periat cu zece mâini deodată! E prea mult răsfăț forțat... și dacă ne dă ei, n-o să mai... Mistral privi spre Aura, care tocmai scutura cu o energie atomică prețioasa lui perină de catifea. — C'est la fin du monde... Priviți-o! Nici măcar nu transpiră. Se mișcă de parcă ar dansa un dans al distrugerii firimiturilor. Dacă Anemo ne iartă de data asta și nu ne dă... promit solemn s-o accept pe moțată și să devin cel mai inspirațional motan! — Ți-am spus eu că moțata nu e rea, adăugă Eol oarecum melancolic, vizualizând un exil solitar și permanent în curtea nu la fel de sigură fără pisoii lui de încredere. Dacă voi mergeți la doamna Aura, eu cui rămân? Poate se întoarce uliul... poate vine vreun motan din acela hoinar și o să mă găsească apetisant... Dinspre curtea lui Noel se auzi lătratul vesel al cățelușei morkie și vocea lui Noel: — Anemo, vecine, ce dimineață minunată! După cum te plimbi, cred că ești în plină creație. Cum merge cartea? A fost prins hoțul de umbre? — Bună dimineața, Noel! Nu sunt tocmai în elementul meu acum, dar proiectul meu merge bine, nu mai e despre hoțul de umbre, dar... — Sunt atât de mândru că te avem pe tine și pe domnișoara Remi în comunitatea noastră, cred că vii și tu la evenimentul televizat al dânsei... Parcă înțepat de un fir de gelozie la auzul numelui doamnei „Femeile nu se dresează”, Anemo schiță un zâmbet forțat, politicos. — Desigur, nu pot lipsi la un asemenea eveniment în care e invitat tot cartierul... — Să nu exagerăm, tinere, nu cred că reședința mamei dumitale e chiar atât de încăpătoare... vom fi câțiva.Anemo se opri brusc din plimbare și dintr-o înghițitură goli cana mai mult de jumătate plină de cafea, aruncând cana în iarbă. „Va să zică la mama acasă! Oare când avea de gând să îmi zică? Toată lumea, tot cartierul știe unde va avea loc evenimentul ăsta «epocal»... mai puțin eu?” — Asta a durut rău! șopti Mistral. Credeam că Fleur l-a vindecat de gelozie. „Soy un hombre muy honrado...” de pe masa de grădină, dintre hârtii, carnețele, creioane colorate, laptopul cu inimioara dată în dar de moțată și resturile unui mic dejun copios, Archibald Peter Stone „Arbaletă” făcu să tresalte celularul lui Anemo. — Da, desigur! Am câteva capitole și până mâine seară... Desigur! Sunt în cea mai bună formă a mea, nu îți face griji... practic scriul a zece mâini! Vii și tu la evenimentul de miercuri? Te rog, mai am aproape o săptămână, nu îți face griji! Nu îți face griji!... Nu îți face... desigur. Sirocco părea buimăcit de toată gesticulația „stăpânului preferat”. — Cred că Anemo e defect... repetă întruna „Nu îți face griji”, nu știu ce i-o fi zicând Arbaletă, îi șopti el lui Mistral și dintr-un salt se așeză confortabil în brațele lui Fleur pentru a-și curăța blănița cu limba lui rozalie și aspră. Din casă, „mama Durga” scoase capul pe ușă anunțând solemn sfârșitul operațiunii „Haos”. — Noi am terminat aici, dragilor! Casa e acum curată și bine organizată, cămara și frigiderul aprovizionate cu de toate. Ai suficient ficat să gătești pentru toată lumea acum, nu te mai zgârci și ai grijă de blănoși! Ai și câteva feluri de mâncare gata preparate, în caserole... Spor la scris! Eu chiar trebuie să plec acum, mă întâlnesc cu Daisy! — Mulțumesc, mama! Te iubesc mult! Și blănoșii mei te iubesc! — Ai auzit, Eol? Nu ne dă, rămânem aici. Nu crezi că blănița mea e mult mai mătăsoasă de când mă mângâie Fleur? Cred că aș putea încerca și eu chestia aia „sofisficată ”... siesta de care spune Mistral. Învăț tot mai multe pe zi ce trece!