erou kamikadze cu șosete în sandale

Nu știu ce ar zice Anton, dar mie mi se pare aici un poem reușit, în maniera deja cunoscută a lui Bogdan Geană, cu acele subtile camuflări ale realului sub mantia limbajului, care te învăluiește, încât fie nu mai vezi capcana și cazi în ea, fie ignori durerea captivității și pășești șontâc mai departe urmărind himera suprarealului.
„Am tulburat nezgomotul cu un chițăit” mai prelung, poate se trezește lumea din letargie, măcar pentru intenția eului poetic de aici de a străbate linia frontului, chit că presa probabil va interpreta gestul după ureche și va scrie ceva total aiurea: „O bombă sexi a străbătut linia frontului, în aplauzele părților beligerante” (Sic!)
Într-o altă ordine de idei, nici tehnicienii versului (nu doar cei dentari) nu mai sunt ce au fost, cum nici tehnicienii versului: vor folosi proteze nepotrivite în context, iar capcanele vor fi fentate mereu de un jerry pus pe șotii.
Dincolo de aceste interpretări mai deloc sobre, aș zice că poemul, deși ludic, are un subtext grav.