la petite compagnie créole des filles en fleurs
la o cafea cu un prieten bun, unul dintre aceia care seamănă cu ianuş, care a locuit fără să știe în casa în care a trăit trei ani sudinski, culcat pe jos, pe o saltea aidoma lui sudinski, un
addenda la insuficientul psalm 77
spune si tu, am scos hainele de iarnă dar continuăm să lingem înghețată, ce treabă mai e asta, solomonarule? cui îi va reveni datoria de a stinge cel de pe urmă lumina, cine va comanda un meniu
estetica soră cu urâtul pe bicycle kick
la noapte, în locul lunii, o strecurătoare imensă, rotundă, schimbă consistența sentimentelor ce și-au păstrat eticheta Quid Pro Quo Made in Singapore lună tu, stăpân-a tăițeilor, recită cu
gest lucid și totuși grăbit în ceasurile cele mai de pe urmă
cu entuziasm reținut număram ceasurile nopții așa cum număr orele până vineri, sâmbătă, duminică, până vineri, sâmbătă, duminică, până vineri, sâmbătă, duminică; ca să le stârnesc, jignesc zilele
după trei zile de toamnă vara își reintră triumfal în drepturi
în miezul toamnei a venit pe nepusă masă vara, tu m-ai privit cu subînțeles ca alexandru jula, cu mâna stângă ridicată de pe coperta electrecord cu soția prietenului meu, tocmai când mă
prag de septembrie în patru respirații
am o tulburare de comportament, sunt român, altfel rapidist văd roşu unde din 47 este albastru ambalez aer, cred nestrămutat în fraieri, în nopțile de 13 spre 14 dorm ca un prunc, odată am sădit
Luni de sec, dar una-i Luna
lună, tu, al rechemării porte bonnheur ar zice unii, te-ncuibaşi precum sabreurii în unghi mort cum numai prunii măiestresc nutrind iluzii, loc de ascunziş şi umbră raze câş să nu-i
un demers clasat responsabil ce evidențiază interacțiunea cu Mama Planetă
bună ziua Mamă Planetă, ce faci? uite, fac un suc de portocale rașchetând o livadă de o cometă amenințătoare toate bune cu moderație, am să îți bag vibratorul ăsta care te obsedează dincolo de
fragmente și așchii generate de cuiul din scândură
ambientul, îmi spuneai, ambientul are un rol hotărâtor în tot ceea ce ni se întâmplă, încât argumentul cu omul care sfințeste locul pică precum o bandă de mariachi vara pe caniculă mare,
am crescut. nu mai
se poate trage lesne concluzia că am crescut, în jurul meu nimeni nu mai moare de bătrânețe iar moș crăciun, vai, moș crăciun se șterge la fund cu rsvp-urile, „taxă europeană” repetă etilic „taxa
lucreția de soare
lucreția, de soare reîndrăgostiții din triaj așteaptă își așteaptă pereche în paritate de 1 la 1, ei poartă cu ei în pungi vidate câte un aforism de pus la rana somnului întrerupt de datele din
câți ani are magda palimariu?
aşa ne bucurăm noi de free topics, lăsându-ne debuşeele minților să flatuleze liber, curenți vagabonzi, caii de la letea sau un mustang tocmai debarasat de lone ranger Hi-Yo Silver, away!, o
erou kamikadze cu șosete în sandale
întors de pe front, confuz, pun capul pe cutia cu orteze, proteze şi siguranțe fuzibile pe care le port pretutindeni după mine din superstiție, deşi odată s-au dovedit chiar utile atunci când un
judecată simplă la mormântul ultimului troian pe anul ăsta
nu, nu după vară jinduim, ci după aburul sticlei de vin, după un șpriț alături de un regheton având acceptul marelui anton și el avid să scape de palton, de meșă, cum îi stă bine unui antic
jurnal de front printre lumânări aniversare și miri din marțipan cu nasul ciugulit de sticleți
împotriva inteligenței artificiale am conceput un manifest în vorbe grele, cărora, atunci când tresăreau, firesc, le agățam la betelie ciucuri, le strecuram buiote pline cu aer fetid în călcâie,
câteva considerațiuni despre demantelarea ultimului adăpost relativ
absolut, așa spuneai de fiecare dată când vroiai să convingi; foloseai cuvinte tari pentru aspectele delicate ale comerțului cu lozinci de asigurare sentimentală, altfel chiar te revoltai
mozaic pe faleză din cadavre de timpi morți
scandalos de puține lucruri pot fi duse la bun sfârșit într-o sală de așteptare setea, nostalgia după marile culoare ți se ghemuiește senină ca o vină erai intruziv pentru că erai miop, ai fost
un asalt
comandantul, mai punk de felul lui, lua masa la bătături, lăsând varicele pentru spectaculoasele veri în care își împingea iubitele în canal doar-doar l-ar privi de jos în sus, remake propriu și
am murit, iubire, din motive de apus
am murit, iubire, traversând nesăbuit roşul lăsat peste anul sabatic al dragostei, gândurile îmi fugeau la clasamentul final înainte de playoff, la doza zilnică de fortifikat escaladată, la un
preludiu la o aburire prematură în cromatică de mărțişor
poetica benevolă a dezmățului pluvial trezeşte în vechi brazde din vecini paşii de altădată, căderea din grație şi balastul de probă reducția noastră din chihlimbar, cu statut, cu pretenții,
am lăsat frigul să își înlăture curajul într-un crater bilunar
uite orele se fâstâceau și la tine începea să miroasă a lemn dulce. îndrăzneala de a vrea să fac duș la tine m-a adus în situația în care deschid robinetul și încep să descopăr că roger waters
mofturi din rotulă necesare pentru o gleznă subțire
am o poezie, de fapt, e vremea să o lămurim, nu am chiar o poezie, și acum conștientizez că, de fapt, ceea ce dețin este de fapt chestia aia de care mi-e teribil de teamă că mă va deschide
aforismu' n-o muritu doar nițel o huzuritu
Împotriva poeziilor frumoase şi inocente am un junghi intercostal care nu mai trece de când la fund de lac negru, cu piatră de moară la gât bolboroseşte eli, eli, lama sabachtani urâtul ciumeg,
cântec cu obârșie celebră dar momentan nerevendicat
ai venit în an sihastru dragoste cu damf de râie ca un pansament emplastru primei mele iubiri șuie clopoței, monede și cinele cădeau din cer ca frunza renegată ai venit în an sihastru dragoste
