Après le rampage – scenariu pentru tatuatorul meu hipoacuzic
Je t'aime et je t'attends
de vorbă eu și feriga atât cât să nu am secrete,
dar nici să nu par utilizator de latinească vulgară,
chiar dacă uneori începeam prin filix
și conchideam prin: respectele mele, iarbă a șarpelui
făceam ochi de lapte bătut, și ridicam privirile
de la iarbă, evident că putea fi nu o ferigă, ci un
prezervativ folosit; din considerente pastorale
alesesem eu feriga
lumina e multă și arde și lasă bare de cod
pe sistolă și umbra lor pe diastolă, gem muezinii
semn că s-a scumpit tonul ceea ce pune mulți
agenți federali pe liber, își iau enigma și dau să și-o
bage în buzunarele cusute, viața s-a schimbat,
mă obișnuisem cu tine brunetă și acum ești
blondă, vopsea cremă cromoplatin în 12 nuanțe
de la negru pînă la blond cendré, vizitez un
lactobar pentru că pot, dispun de sistem digestiv
nou cu inspecție tehnică făcută de un estet.
mă urc într-un ferrari testarossa, cobor la prima
am sânge în instalație, servesc de model lui nemțoi
fără să mișc un deget, născut sub o zodie care
se face simțită numai la viraje bruște de transalpina
care până la urmă vor penetra geamul securizat al
domului, am două ouă, lapte și o baghetă, afară
a început să ningă cu parmigiano reggiano, iar eu
nu m-am hămesit deloc, am umplut doar o punguță, mai
ales că autoritățile au fost din nou luate prin surprindere.
în pragul tău se aud colinde, aragazul e pornit.
Pour avoir l'illusion de ne pas vivre seul, spun coborând
din nou privirile, la ceea ce știam că e ferigă, cineva
arsese iarba cu insecticid ca să nu mai depună travaliu
cu motocositoarea, în rest, totul era neschimbat, aceleași
personaje, aceeași podea, o lumină discretă de la ppc,
reflexe normale de micțiune sincronizate perfect cu
ploaia torențială a lui purcărete și ea, blonda vopsită
zăcea covrig pe scenă, ca o cățea căreia, nemilos,
un pretendent cu chitară îi extrapolase visele călduțe
de cămin, patiserie fierbinte și gângurit în ajun
de crăciun, nins artificial dar salvator pentru mine, ciclicul.

Poemul juxtapune elemente organice (feriga, iarba, laptele bătut) cu imagini moderne și consumiste (vopsea cremă cromoplatin, Ferrari Testarossa, zăpadă de Parmigiano Reggiano).
Ninsoarea artificială cu Parmigiano e o imagine memorabilă, combinând absurdul cu o poftă neîmplinită, ca o foame existențială.
Poemul prinde în plasa lui de imagini contradictorii: e cald și rece, comic și tragic, intim și distant. E ca o plimbare printr-un peisaj urban post-apocaliptic, unde iubirea e un aragaz pornit în prag, dar zăpada e din brânză rasă, iar feriga – singurul martor – e arsă cu insecticid. La recitire fiecare vers ascunde o altă fațetă a deziluziei.
Un text puternic cu imagini inedite și memorabile.