în tot acest timp fulgere de neon asortate cu vestele reflectorizante pe cerul patriei
să aștepți ploaia așa cum aștepți sfârșitul lumii
e ca și cum ar veni astăzi crăciunul așa cum vine pensia, efectiv
deschizi ușa și pe prag, surprizăăăăă, e crăciunul, care miroase a cozonac,
când se apleacă să se descalțe geme chiar a colind, și la mișcări
bruște împroașcă cu stropi mici de zăpadă, pătându-mi
coperțile discurilor electrecord din carton infect, așa și cu
pensia, dintr-o dată o singură dată pe lună primești liber la o nebunie,
poți să ieși la o cafea cu o balerină a teatrului bolșoi, poți să zugrăvești
un unicorn ca pe un hipopotam și să îi camuflezi cornul
într-un nor, sau poți la un meci rapid fcsb să strigi muie dinamo,
cam așa ceva și cu ploaia care ar trebui să afle că e așteptată
atât de cei cu acces la mijloacele de informare cât și de la cei care
plimbă vorba și că, în linii mari câtă vreme ne e și nouă bine e
și ea binevenită;vorba unui clasic viens chez moi, j'habite chez une copine
în rest scapă cine poate, uiți să mai faci rău, toate gândurile bune s-au retras
de azi noapte în depou, noi avem cod roșu - animalele de la zoo au permisie,
orașul devine în totalitate al lor, ne-ar putea chiar privi, temător,
prin termopanele noastre etanșe cum inițiem ritualuri de împerechere.
să aștepți ploaia așa cum aștepți sfârșitul lumii,
să ascunzi kitul de supraviețuire într-un aleph de argilă crăpată
...

Cred că este unul dintre textele tale reușite. Nu spun acest lucru din complezență.