aforismu' n-o muritu doar nițel o huzuritu

Împotriva poeziilor frumoase şi inocente am

un junghi intercostal care nu mai trece

de când la fund de lac negru, cu piatră de moară

la gât bolboroseşte eli, eli, lama sabachtani

urâtul ciumeg, spiritual şi aurit pe sub

pleoape

S-au făurit siderurgic lupanare de sarcopt

cu paradontoză şi strabism, bâlbãiții

zac în profunzime suprapusă de buhara, peste mucegai

dublându-şi gângav laudele şi stima

pentru circumvoluțiunile ca amintire pierdută

a unor bunici hâtri

La loto a ieşit în fine 6 şi 66 şi 666 şi 9

şi 99 şi 999 şi slavă lui 69 şi sincere condoleanțe lui 96, se lasă rau pentru distilerii, lichidul amniotic în care îşi

înmuiase bătăturile de la balerinii cu crampoane

Poetul Licurici

sub tejghea, ne vestește salvarea

Toți suntem frumoși întrucâtva,

precum perla primordială -

kodak moments cu pitic de lapte

inoportunând solemnitatea mării,

a pescarului cu tranzistor şi a bikiniului

mestecat -

Împotriva poeziilor frumoase şi inocente am la îndemână

un aforism, am mereu un aforism dar de data asta

alephului aforismelor îi revine sarcina de a restabili echilibrul:

frumusețea din ochiul scos e

Manuscrisele de la Marea Moartă pentru oftalmologi.