Talabă Nela

Dalta îngheţatã a tãcerii ne desparte în monade care se rostogolesc spre puncte nedefinite din spaţiu, pe traiectorii haotice, browniene. Uneori, eu încerc sã regãsesc inorogul alb, care renaşte doar

Spaţiile goale ne-au cucerit, monade care se rostogolesc și vibreazã deasupra singurãtãţilor din noi. Urlã cu guri flãmânde la lunã, trepideazã tãindu-ne respiraţia, ca nişte lasere de

Ce greu e sã cerşeşti la porţile luminii şi sã primeşti doar o sticluţã cu timpul comprimat! Ai vrea s-alergi dupã secundele ce au luat-o înapoi, pe cãrãrile de fum ale amintirii. Nu poţi privi în

Peste pleoapele închise ca două răni, umbrele cerului se strecoară în căutarea cailor sălbatici fără de lume, care au găsit dincolo de mine un orizont cu verzi amurguri lunare, hotare neatinse,

Singurãtatea îşi aşeazã vertebrele uscate lângã mine, îmi face semne de neînţeles, şi capul îi scârţâie asemenii unei osii neunse. Cu ascuţitele-i falange, îşi zgârie adânc numele pe inima mea. Şi

Stai lângă mine. Lumina ochilor tăi Aprinde altarul invizibil dintre noi, Inima mea e clopotul ce bate, Respirațiile noastre sunt rugăciuni mute, Iar spațiul dintre noi devine dens, palpabil. Fiori

Dormi! Lasã-ţi capul pe braţul meu şi coboarã în somn ca într-o corabie ce te va purta pe ape nemaiîntâlnite, nemaiînchipuite. Dormi! Dacã vei ajunge la ţãrm, te vor aştepta arhangheli cu flori de

Încãrunţeşte lumina! Azi i-am zãrit un fir alb ascuns în pieptãnãturã. Nu ţine cont de ani. Vrea ea sã fie cochetã, dar umblã cu capul în nori și nu ia seama pe unde calcã. Abia am reuşit sã o

Dorul meu se dizolvã în cerneala privirii tale. Nici nu bãnuieşti cã în vene nu mai e sângele tãu, ci eu cu inepuizabilul meu dor! Şi, oricât mã topesc, rãmâne mereu din aripile mele o panã

În orașul acesta, viața e o frază neterminată care curge, curge, fără un scop, fără oprire. Adaugă mereu cuvinte, expresii, propoziții… I-aș găsi eu un sens, chiar dacă nu are punct la sfârșit. O

Tăcerea ta s-a cuibărit între două respirații calde ale mele. Mute, cuvintele stinghere stau roată în jurul nostru și-așteaptă. Doar tăcerea știe ce așteaptă cuvintele, doar ea aude

Șoptește apa: „Totul trece, totul trece…”, deși același val urmează după val. Dimineața nu mai seamănă cu cea de ieri, desi aceleași raze o înnimbă, desi aceeași oră urmează după oră (ne

Între două clickuri inima tace neștiind în ce direcție să mai bată. Cafeaua se răcește, iar gândurile mele au rămas fixate pe spațiul alb dintre două rânduri ale unei notificări. Încerc să

Suntem liberi! Suntem liberi! Sã supunem elementele doar cu o mantrã a iubirii! Suntem unici! Suntem unici! Universul se învârte pe orbita inimii noastre, n-ar exista nicio stea fãrã privirea

Calea Lactee își ninge stelele pe Pământ. Crivățul o străbate vivaldian, Zăpada acoperă și tăcerea și uitarea, Rămâne doar povestea ce-o șoptesc fulgii foșnitori. Se-așterne domoală Calea Lactee

E înc-o noapte-n luna mai Când peste omeneasca fire A pogorât de sus, din rai, Ecou de îndumnezeire. Rãmâi cu mine pânã-n zori, De întuneric nu ai teamã, Cãci corul de privighetori Spre

Lumea ta curge pe lângã mine ca un fluviu rece. Eu nu sunt afluentul tãu, nu am atâta putere. Am încercat de multe ori sã mã îndrept spre tine, dar ţi-ai schimbat de fiecare datã direcţia, ca

O pleoapã grea, fierbinte se-nchide peste vise, topindu-le aripile de cearã. Cobor cu visele-mi rebele, într-un vârtej ameţitor, spre un nadir ce zace în fiinţa mea, acolo, în

Ierburi cu tulpini translucide deschid cãtre mine ferestre prin care vãd curgând lumina şi vãd urcând aburi verzi. Tulpini în care miracolele se întâlnesc, îşi dau mâna şi construiesc

Tãcerea mea e un stâlp care-a prins rãdãcini în cer. Privirea ta albastrã s-a-ncolãcit pe el ca şarpele şi tot se-nalţã, se-nalţã, crezând cã poate ajunge în lumina din raiul de mult

Mireasma ta a rãmas în sufletul meu ca într-o sticlã veche de parfum, golitã şi-nchisã etanş. Mi-e teamã s-o deschid dupã atâta timp pentru cã te-ai risipi. Te-ai risipi de tot. Mi-e teamã sã

Din palmele tale calde, Iubire, am înţeles cã nu numai eu îl caut pe Dumnezeu. Şi el mã cautã pe mine. Ne cãutãm fãrã oprire, dar niciodatã nu ne-am întâlnit. Atâta strãlucire şi slavã e în