Mi-am uitat o moarte
În umbra unui cuvânt vineţiu al tãu.
Nu, nu e nevoie sã mi-o înapoiezi!
Poţi s-o eliberezi!
Nu-mi place culoarea...
Mi-am gãsit o viaţã în lumina verde
A ochilor tãi!
Nu e nevoie
Virtual îmi umplu nãrile de prospeţime...
Nu cã m-aş teme de vânt,
nu cã m-aş teme de iarbã,
dar nu ştiu cine a vândut
pe 30 de arginţi
planul real...
Mai am eu o rãmãşiţã de primãvarã
prin sânge.
O
Sãrutul tãu cambrat
pe trup
îmi vine ca un rãsãrit,
pe care am sã-l port
neîncetat.
Voi fi mereu copacul
ce creşte din ruine,
aureolat
de-al tãu sãrut
stelar
şi desprimãvãrat.
Da! Singurul nebun sunt eu!
Îmi sprijin sufletul pe o picãturã
de ploaie
ce cade pe o frunzã…
Oamenii mã privesc ciudat
când pun urechea şi ascult
un vis cãzut din cer
ce-şi creşte aripi într-o
TN