ce-ar face Dumnezeu dacă ar mai avea o singură zi de trăit?

ai încercat vreodată să-ți prinzi respirația după ce iese din piept ca pe-o minuniță căzută din cuib?

ai locuit vreodată în podul palmei fără chirie?

aici stăm pe chesoanele din Scheveningen și privim cu nesaț Marea Nordului. când ni se împăienjenesc ochii jinduim la îmbuibarea liberală a omului ultim promis de Fukuyama.

pentru că imediat după naștere primim bsn-ul bocanci de carbon asigurări medicale și-o hală sortare embrioni de lalea apoi ne petrecem tot restul vieții luptând pentru o veșnicie pe care nu ne-am ales-o.

[...]

ca nematocistele galerelor portugheze un singur gând îmi otrăvește ființa: dacă somnul e o pregustare a morții? dacă moartea e somnul veșnic în care nu simți nimic? mintea mea creștinată nu poate concepe că tot ce-ai trăit toate durerile foamea setea înțepăturile viespilor gustul amar ori sărat sufocarea și toate absolut toate senzațiile au fost degeaba.

și-atunci mă întreb: ce-ar face Dumnezeu dacă ar mai avea o singură zi de trăit?

s-ar angaja mecanic de locomotivă pe la trochita.

ar îndopa cu lanolină toți îngerii păzitori să-și facă idee și ei despre cum e să fii în piele de om.

ar umbla pe pământ teleleu iar dacă l-ar întreba cineva ar spune că se numește Abdoul Rassoul. băiatul cu apa.

aici dracul nu e negru. nu nu. el doar modifică întunericul în lightroom îi mărește expunerea și ți-l prezintă ca pe un nou răsărit îți spune ia-l e al tău apucă-l vârtos cu ambele mâini meriți și tu un răsfăț după amarul ăsta de luptă. de la el știe probabil Petrică Tarzan să-și domesticească odraslele. când vine tombax acasă după ce le-a băut alocația și ei cer de mâncare pune o pătură-n geam și le spune: gata s-a făcut noapte cărați-vă la culcare dacă mâncați seara nu mai dormiți toată noaptea.

[...]

de la o vreme îmi tot repet scrie de parcă ai muri mâine și nu te-ar plânge nimeni de parcă nu te-ar citi nimeni un copac dacă nu face zgomot când cade nimeni n-o să creadă că a căzut.

scrie pentru că-i singura ta șansă la înviere. așa cum faraonii credeau că numele scris pe sarcofag va recunoaște trupul pentru a fi reuniți pe vecie poate că rândurile pe care le-am scris vor recunoaște carcasa și-atunci îmi voi spune:

ajunge, slujitor bun şi credincios! peste puţin ai fost pus, te voi stabili peste multe. intră în bucuria stăpânului tău.

strângem mânie pentru ziua mâniei scriem ca să devenim ceea ce scriem poate așa ceea ce spunem va avea greutate. dacă ne-am cântări toți la un loc n-am ajunge la 21 de grame.

fugim periodic din noi ne ascundem de ceea ce suntem cum se ascunde un rechin epolet în ochiuri de apă după maree.

căutăm nemurirea în pere nashi în blackgaze din când în când ne rugăm printre dinți tatăl nostru care ai crize tantrum sfințească numele tău focacia noastră cea de toate zilele dă-ne -o nouă astăzi. doar astăzi. că dacă ne-o dai și pe mâine e greu să ne mai rugăm cu burțile pline. dacă e să fim sinceri în fond nu credem în tine neapărat mai mult credem în binefacerile tale.

[...]

diverși oameni de știință cu țiglele pe casă au calculat cât timp doarme un om în timpul vieții. sau cât timp mănâncă. ori câte calorii pierde dacă se masturbează regulat. n-a calculat nimeni cât timp ne petrecem din viață gândindu-ne la ai noștri. de aia credem că ni se cuvin iar pentru ce ni se cuvine nu merită să ne batem capul prea mult. și când am încheiat socotelile avem atacuri de panică: o fi fost destul? o fi fost prea puțin? ne-ar mulțumi oare să se gândească alții la noi cam cât timp ne-am gândit și noi la ei?

uneori se crapă de ziuă cum crapă mănușile de unică folosință pe mâini îmbibate cu sosuri exotice gata să fie livrate în supermarketuri. atunci mă uit la bibliotecă și la cărțile învelite în piele cu o tandrețe sfâșietoare. le vorbesc. le întreb ce se va alege de ele când nu va mai fi nimeni să le adulmece tușul să le șteargă de praf cum ștergeau de țărână bunicii cartofii desțeleniți. ce se va alege de cănile termice pe care apăreau chipuri sau păsări când le lua fierbințeala.

[...]

între două semidrepte opuse Nicholas mă întreabă dacă folosesc chatgpt. nu. bravo nici eu de fiecare dată când îl folosești el consumă 30 de găleți cu apă.

la predica din duminica tomei preotul a întrebat copiii cine-a lipsit când Cristos a apărut ucenicilor. Veronica a răspuns repede: ăla care n-a fost.

într-un cărturești din Oradea Ioana citește texte semnate Emilian Pal și lumea se miră întreabă cine-i și ce hram poartă. într-un cărturești din Iași cineva mă roagă să-i scriu câteva rânduri cu dedicație. librarii se uită atent verifică de unde am pixul mă escortează din ochi până afară. e bine că ochii lor pot vedea doar până afară și nu până în valea Kumrat unde e mintea mea când n-o mai scoate la capăt cu tot ce-i real.

dacă ar folosi la ceva mi-aș cumpăra haine în disperare. poate așa mi s-ar da zile cât să le port pe toate pentru că n-am cui să le las și-i păcat de atâta risipă.

de mult nu mai măsor timpul în ore sau zile ci în revizii tehnice ale centralei. mi-e mai simplu să cred că viața și moartea sunt unități cu care calculăm inerția termică: de fiecare dată când cineva intră în

cameră termostatul crește cu câteva grade.