Poezie
ça ira
1 min lectură·
Mediu
și vine un moment halucinant de furie
când pui singurătatea la tâmplă și tragi
în fața unei mulțimi adunate
să vadă dacă-i adevărat că
sufletul îți iese pe gură ca un halou
atunci când crăpi
să fim înțeleși bine
dacă ochii mei strălucesc
nu înseamnă că-s viu
doar că prin mine viermuiește ceva
ca un proprietar care caută apometrele
cu o lanternă chioară
uneori te cuprinde un dor nebun
de unul sau altul
și-ți vine să-ți scoți din piept inima s-o faci bucăți
vorba aia dacă ții un câine legat să nu fugă
atunci nu e al tău
apoi ai lua toți sfinții la rând i-ai întreba
dacă vor să-și petreacă veșnicia cu tine
pentru că raiul sau iadul n-au niciun sens
dacă n-ai cu cine să le împarți
adevărul te lovește în moalele capului
și râzi necontrolat ca nebunul:
până la urmă și cordonul ombilical e o funie
de care stai spânzurat între două lumi
doar că ai norocul începătorului și te găsesc
alții la timp
0152058
0

Știu că scrii bine, te citesc frecvent, deși, de regulă, mă abțin de la comentarii. Ai de la mine o stea și toată admirația pentru felul cum ai exprimat dorul „ de unul, de altul”!