Costin Tanasescu Stefanesti

a nu știu câta oară moartea micșorează pur și simplu fizic nu ca în desenele animate când câinele intră la apă și tu râzi râzi râzi copil fiind nu știi că vine ziua privești șireturile cum se

pierdut lume. găsit lume. dar aceasta nu e a mea chiar dacă e atât de frumos colorată părul ei parfumat, obrazul ei albastru, ochii atât de negri precum cerul ce acoperă un câmp cu nuci. pierdut

mi-am făcut plapumă din păpuși cusute strâns una de alta frigul, deznădejdea, măduva oaselor cristina, elena, luminița, monica probabil între timp și-au schimbat numele pentru că nu-mi mai

Când ne despărțim nu ne spunem la revedere nu ne privim pe sub gene nu facem semne cu vîrful degetelor către cer E așa dinainte știută programată ambalată atent ca un cadou pe care

ochii mei ninși ochii tăi plânși în fereastra cu steluțe înțeleg iubirea de abia acum când nu mai e nevoie de tine și lumea află ultima fulgii aceia care plutesc aievea imediat să-i

Au înflorit bujorii, mamă, și-i vezi de sus, cuminte, cum vântul îi destramă, petală cu petală se înroșește iarba așa cum mie, mamă, îmi albește barba. Au înflorit bujorii, mamă, miros ca

Viața ca o petală-n vânt s-a dus, în burta mamei soarele-a apus. Cărbuni aprinși sub tălpi țopăitoare la început atât de sincer m-ai mințit: nimeni nu moare, nimeni nu moare! Abia când am

am citit undeva că două lumânări nu ard la fel niciodată acceptarea acestor diferențe ne face să cultivăm obsesiv asemănările Tu Doamne ai făcut pe om aproape la fel ca Tine și scara pe care

Ar fi trebuit să știi că toamna este cel mai cunoscut influencer. La început o frunză frumoasă apoi pădure cu pădure. Ar fi trebuit să știm că o despărțire nu vine cu alai ci se apropie de

ascultă într-o zi vom fi cu toții în același loc albastru deschis imprimat ne vom ține de mâini și va fi de ajuns pentru că inimile nu au nevoie de mai mult o să dansăm cu pași

Nimeni nu cunoaște, mai bine ca mine, dupăasfințirea. Aș putea vorbi despre aceasta până la sfârșit. Ca într-o excursie în care șmecherii stau în spatele autocarului și toți vor acolo. Nimeni

Poate-sigur cele mai frumoase momente din viața aceasta le-am petrecut într-un bloc de nefamiliști cu reclamație peste reclamație că iubesc prea mult că trupul meu miroase prea frumos ca să

Oh, în această lume primim la fel cum ni se ia. Am înțeles oarecum târziu aceasta. În fiecare zi închid ochii, număr stele, pe care le pun grămadă într-un vagon ruginit. Rugina și muzica oldie

Dă-mi, Doamne, măcar un cui din crucea Ta! Să risipesc pe toate cele rele, voia-mi rea. Dă-mi, Doamne, o mie de păcate să le șterg, la Cer ca pe-un covor de spini să merg, gonit de vânătorii răi