Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Rugăciune pentru cui și pedeapsă

1 min lectură·
Mediu
Dă-mi, Doamne, măcar un cui din crucea Ta!
Să risipesc pe toate cele rele, voia-mi rea.
Dă-mi, Doamne, o mie de păcate să le șterg,
la Cer ca pe-un covor de spini să merg,
gonit de vânătorii răi pe care-n tinerețe i-am slujit,
acuma vine moartea și mă găsește dezbrăcat,
neprimenit.
Dă-mi, Doamne, oțetul să il beau cuminte!
Și fierea s-o strecor, înstrăinat de întunericul fierbinte,
acuma vine Luni, acuma vine Marți și cine știe... Gata...
Câți kilometri să mai aibă ața?
O, Doamne puțină înviere de mi-ai da,
o linguriță, e de ajuns din mila Ta.
Dă-mi, Doamne, doar un cui să-l bat așa
întâi în palma stângă, apoi în noaptea grea,
să-l bat în clipa care trupu-mi descompune!
Spre Judecata care va începe nemilos cu: Spune!
Spune! Spune tot!
Eu știu, dar spune tot!
O rugăciune pentru mine în timp ce tulburat înot
prin vămile albastre negre cenușii, nu pot
să ies la mal,
acolo unde Tu m-aștepți aievea, Doamne,
salvamar.
091.669
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
163
Citire
1 min
Versuri
24
Actualizat

Cum sa citezi

Costin Tanasescu Stefanesti. “Rugăciune pentru cui și pedeapsă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costin-tanasescu-stefanesti/poezie/14169681/rugaciune-pentru-cui-si-pedeapsa

Comentarii (9)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@maria-elena-chindeaMCMaria Elena Chindea
impresionantă și copleșitoare! Nimeni nu știe câți „kilometri să mai aibă ața”...nu putem decât să străduim a păși în viață înveșmântați în haină de lumină și să frângem genunchi de suflet în rugăciune!
Hristos a înviat!
0
Distincție acordată
Că este un text cu o greutate covârșitoare. Cred că în momentele când credința se manifestă într-un mod atât de profund, să poată transmite mai departe, să intre ca un cui prin carnea nepăsării, să atingă cititorul într-un mod în care să-l provoace să recitească, e de făcut un popas, de respirat adânc și de apreciat. Cu bucurie am citit. Mulțumesc!
0
Distincție acordată
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
De obicei nu inghit astfel de poeme . Il pot critica si pe acests, daca gandesc, dar aici am lasat imima sa ia hotărâre, creierul pe pe pernă. Sigur, e de gustibus, si se stie ca nu fac cadouri.
0
@irinel-georgescuIGIrinel Georgescu
E o încărcătură de patimă, e și ispășire. Dar și un aluziv sarcasm. Acesta poate fi destul de firesc într-o "rugăciune", dar ce ne facem cu tenta filosofării asupra Judecății... De ce să fie ea interogatoriu? Judecata "va începe nemilos cu...

Citisem chiar "spume".
Nu este un text valoros. E o satirizare de rugăciune. Totuși o satirizare bună. Din această cauză place. Însă la mijloc e o farsă căreia eu nu îi cad în plasă, ci o deconspir. Eul liric nu e sincer cu sine însuși în acest text. "Cui"? Hiperbola baterii cuielor nu are suport. Niciun suport concret, actual. Poate că nu-i din metal. O fi ca-n filme, un trucaj!
0
Vă mulțumesc mult pentru empatie, mai ales că aceasta nu vine de la oricine, ci de la poeți cu o experiență indubitabilă, pe care îi prețuiesc.
Hristos a înviat!
0
@irinel-georgescuIGIrinel Georgescu
Adevărat a înviat.
Eu n-am fost deloc empatic. Și nu-s poet de nicio culoare. Mulțumesc pentru apelativ, "poet". Dar aveți adresa mea greșită: eu sunt numai un bolnav critic. Nu-mi place poemul. Capcană. Hipnotizează.
0
n-ai înțeles că nu vreau să intru în polemică cu tine? Ce critic ești tu dacă n-ai mirosit asta? Bolnav, am înțeles, dar răspunsul meu nu a fost pentru tine, ci exclusiv pentru cei care au empatizat. Multă liniște îți doresc. Interioară.
0
@irinel-georgescuIGIrinel Georgescu
Sunt inclus printre acei "poeți cu experiență indubitabilă", ce primesc mulțumiri de la autor "pentru empatie".
0
@irinel-georgescuIGIrinel Georgescu
Tot ce reproșez aici ar fi tonul de interogatoriu. Cum să mai existe la Judecata de Apoi interogatoriul? Ne condamnăm singuri, știm că va începe deplasarea în două părți. Nu ar trebui decât vocea conștiinței fiecăruia să glăsuiască atunci, nu vocea ca de duhovnic suprem a Domnului.

De ce să înceapă "nemilos" atunci judecata ultimă? Poate începe printr-o imensă tăcere. Cei care au greșit știu bine ce-i așteaptă. Dacă sunt și oameni izbăviți brusc, vor încerca ei oare să se țină de plutonul acuzaților, spre Iad? Poate, cine știe.

Poemul ăsta este demonism, replică la "Demonism" de Mihai Eminescu. Ceilalți cititori nu au observat. Chiar dacă autorul ar pretinde că l-a scris cu mare pasiune și credință, este scris cu mate mândrie.
0