Atât de sincer, mama

Viața ca o petală-n vânt s-a dus, în burta mamei soarele-a apus. Cărbuni aprinși sub tălpi țopăitoare la început atât de sincer m-ai mințit: nimeni nu moare, nimeni nu moare! Abia când am văzut-o de departe pe dom'șoara ce zâmbește și ține-n brațe o Carte am corectat culoarea: negru negru-nchis. Ce-a fost, a fost rămâne un vis. Și mâna ta cea albă ca zăpada îmi desenează rana poveste ce se scrie întruna până ce gerul crapă cana.