Sandulescu Madalin

Ați mirosit vreodată fulgii de zăpadă? Sunt printre cele mai frumoase flori. Se aseamănă cu penele căzute din aripile îngerilor când reușesc să ne cuprindă din când în când în goana noastră

Nu înțelegeam cum pasiunile mele pentru tine aveau să devină simple ipsații cu rol de catharsis ca într-o tragedie scrisă în stil grecesc. Priveam consternat la mâinile mele în care parcă se

A trecut un an de la... Nu... Doar a trecut încă un an Și devine din ce în ce mai greu să înțelegi de ce pe măsură ce îmbătrânești te enervează tot mai mult firele de păr căzute în

Cămășile mele sunt toate albastre blocat probabil într-o paradigmă a nasturilor căzuți între sâni pe care doar aș putea să-mi imaginez că-i sărut sau aș putea desface încă un nasture

Am visat, într-o zi, Că-mi tăiasem vena jugulară stângă cu tristețile tale. În loc de sânge, am umplut o cadă cu întrebări. Lacrimile noastre erau învelite în cuvinte atât de grele că dura

Am zis Sărută-mă! Ca și cum ai săruta ultima picătură de sânge din mine înainte să se deshidrateze si să-și piardă culoarea în tandem cu privirile tale! Sărută-mi buzele

Sunt unele zile când văd ca prin țesătura unui sac de iută de parcă Dumnezeu m-ar fi blestemat să te știu doar pe tine. Sunt unele zile când respir ca după o gură de tutun de pipă tras

Într-o noapte îți priveam respirația cu sânii urcând si coborând ritmic mirosind a tutun scump ca în cluburile selecte cu lumini stroboscopice în care lacrimile capătă nuanțe ciudate când se

Ne-am întâlnit (într-un mod de-a dreptul tezist) în aceeași garnitură de metrou, mergând fiecare într-o altă direcție. Ne vorbeam, aproape surprinși, dar nu ne auzeam. Mai degrabă ne

Citeam într-o carte, despre reabilitarea visurilor fracturate, cum să nu mai șchiopătez atunci când mă ții în brațe. Scria ceva de genul: "Pain is your friend"... Apoi mă îndreptam către

Odată am avut un vis hipnagogic. Un zâmbet gregar, o narcolepsie indusă de lacrimile pe care le storci cu atâta plăcere, din care mai gust și eu ca să nu uit. .......... Creșteai din

Mama se roagă în biserica din capu' străzii. "...Fericiți cei ce plâng", ca în ziua în care m-am născut. Tata îmi cumpăra adidași de la "Hazel" și blugi "Levis"... îmi spunea că o să mă fac

Indiferenți. Din când în când ne mai spunem minciuni și-apoi o să facem copii ciudați care să şchioapete de un picior poate cel drept ca nişte îngeri cu aripile zdrențuite, cusute prost de un

Plăgile de sub săruturi Nu se suturează Minciunile trebuie drenate până la ultima picătură. Urmele de dinți Se șterg cel mai bine cu lacrimi Înghețate la polul suficienței Mâinile

Ce ar fi dacă într-o zi nu (ne)- am (mai) vorbi… doar am sta așa privind unul (pr)in ochii celuilalt ascultând fiecare lacrimă și clipă și tot în gând poate am discuta despre

Îmbrăcat în alb mă simt o cobe emanând mirosuri pestilențiale de parcă m-aș droga cu formol * * * * * * * Mă plimb printre perfuzii... e un loc în care poate doar Moartea ar trebui

Execut (încă) o fotografie poate fi un nou spot publicitar despre o natură dintr-o (altă) cameră de motel poate fi (doar) o lacrimă pe care o lași ușor să curgă dimineața pe obrazul tău

Uneori simt că m-am blocat între două paranteze… o stare inefabilă de unde nu pot să răzbesc spre acel infinit * * * * * * * Nu aveam de unde să știu că toate lacrimile ce pornesc

Ar fi fost (prea) frumos să pot veni acasă beat mirosind tot a iubire să-ncerci să mă speli de-acest păcat doar pentru că nu știi cum e să fii atât de… mai bine tac sunt la o

Pe câmpul cu maci roi de albine trecând- vânt cald de vară

Atunci când nici paradisul nu mă va mai primi când orice rugă aș spune se va afla undeva (la mijloc) între minus și plus infinit și tot ce va fi cuvânt va îngenunchea popoare abia

Am să-mi atârn de mâini cele mai grele lanțuri mai grele decât însuși cuvântul NU... să-mi cos gura cu o sârmă ghimpată poleită cu disperări... o să îi pun să mă arunce într-o

Aripi de înger se-ntind peste trupurile noastre goale așteptând acel (prim) sărut pentru ca mai apoi să ardă luminând jocul de-a v-ați ascunselea (d)intre dorințe * * * * * * * îmi

Învăluită-n superstiții hrana de suflet zace-n pământ în șapte țări și-n toate șapte e încă puțină * * * * * * * Furtuni de nisip ne poartă zi de zi suntem doar