Monografia unui Eu

Vă mulțumesc pentru aprecieri!
Pentru unul, ca mine, care pare veșnic la începuturile scrierilor, înseamnă mult această trecere în revistă!

M-am regasit in prima bucata. Cunosc atat de bine sentimentul. Ehe, blugii Levis. Vecinul meu de la parter isi facuse din dormitor magazin de blugi Levis (cu etichete luate de la turci pe care apoi le cosea cu mana lui). Uneori se imbata si ma lua cu masina la plimbare prin oras. Pana la urma a ajuns inginer in autocad iar magazinul lui s-a transformat in schimb valutar care in mod evident nu i-a mai apartinut. Uneori, cand mai beam cate o bere la el in sufragerie tragea cate un pumn in perete si spunea ca daca se enerveaza aduce barosul din beci si dispare cu tot cu seif. Dar nu despre asta e vorba. Chestia e ca tot pe vremuri, vis-a-vis de magazinul lui de blugi Levis, era un schimb valutar care apartinea unei vecine de bloc de la scara B dupa care eram lesinat. Eram mort dupa ea inca din clasa a doua, cand ea era intr-a opta si venea sa ma ajute la matematica. Si as mai fi fost mult timp lesinat dupa Ramona si cu siguranta s-ar fi intamplat intre noi si ce trebuia daca intr-o dimineata la cinci nu o umflau mascatii pentru trafic de droguri si spalare de bani. Blugii Levis.

Câte amintiri!
Câte sentimente aveam!
Cumva, greu le mai găsim azi…
Dar, poate, asa, prin poezie vom reuși să nu murim.
Mulțumesc de trecere si apreciere!