Pierdut printre clipe
A trecut un an de la... Nu... Doar a trecut încă un an Și devine din ce în ce mai greu să înțelegi de ce pe măsură ce îmbătrânești te enervează tot mai mult firele de păr căzute în
Regular fit
Cămășile mele sunt toate albastre blocat probabil într-o paradigmă a nasturilor căzuți între sâni pe care doar aș putea să-mi imaginez că-i sărut sau aș putea desface încă un nasture
“ Full metal jacket”
Am visat, într-o zi, Că-mi tăiasem vena jugulară stângă cu tristețile tale. În loc de sânge, am umplut o cadă cu întrebări. Lacrimile noastre erau învelite în cuvinte atât de grele că dura
Climax
Am zis Sărută-mă! Ca și cum ai săruta ultima picătură de sânge din mine înainte să se deshidrateze si să-și piardă culoarea în tandem cu privirile tale! Sărută-mi buzele
Să facem ascultare!
Sunt unele zile când văd ca prin țesătura unui sac de iută de parcă Dumnezeu m-ar fi blestemat să te știu doar pe tine. Sunt unele zile când respir ca după o gură de tutun de pipă tras
Time-lapse
Într-o noapte îți priveam respirația cu sânii urcând si coborând ritmic mirosind a tutun scump ca în cluburile selecte cu lumini stroboscopice în care lacrimile capătă nuanțe ciudate când se
Diluendo
Ne-am întâlnit (într-un mod de-a dreptul tezist) în aceeași garnitură de metrou, mergând fiecare într-o altă direcție. Ne vorbeam, aproape surprinși, dar nu ne auzeam. Mai degrabă ne
Scurt tratat de procesiune către Rai
Citeam într-o carte, despre reabilitarea visurilor fracturate, cum să nu mai șchiopătez atunci când mă ții în brațe. Scria ceva de genul: "Pain is your friend"... Apoi mă îndreptam către
Restitutio in integrum
Odată am avut un vis hipnagogic. Un zâmbet gregar, o narcolepsie indusă de lacrimile pe care le storci cu atâta plăcere, din care mai gust și eu ca să nu uit. .......... Creșteai din
Monografia unui Eu
Mama se roagă în biserica din capu' străzii. "...Fericiți cei ce plâng", ca în ziua în care m-am născut. Tata îmi cumpăra adidași de la "Hazel" și blugi "Levis"... îmi spunea că o să mă fac
Confesiuni
Indiferenți. Din când în când ne mai spunem minciuni și-apoi o să facem copii ciudați care să şchioapete de un picior poate cel drept ca nişte îngeri cu aripile zdrențuite, cusute prost de un
Chirurgie absurdă
Plăgile de sub săruturi Nu se suturează Minciunile trebuie drenate până la ultima picătură. Urmele de dinți Se șterg cel mai bine cu lacrimi Înghețate la polul suficienței Mâinile
Douăzeci și patru...
Îmbrăcat în alb mă simt o cobe emanând mirosuri pestilențiale de parcă m-aș droga cu formol * * * * * * * Mă plimb printre perfuzii... e un loc în care poate doar Moartea ar trebui
Skina
Execut (încă) o fotografie poate fi un nou spot publicitar despre o natură dintr-o (altă) cameră de motel poate fi (doar) o lacrimă pe care o lași ușor să curgă dimineața pe obrazul tău
Dispoziții obscure
Uneori simt că m-am blocat între două paranteze… o stare inefabilă de unde nu pot să răzbesc spre acel infinit * * * * * * * Nu aveam de unde să știu că toate lacrimile ce pornesc
Haiku
Pe câmpul cu maci roi de albine trecând- vânt cald de vară
Flagelări bipolare
Am să-mi atârn de mâini cele mai grele lanțuri mai grele decât însuși cuvântul NU... să-mi cos gura cu o sârmă ghimpată poleită cu disperări... o să îi pun să mă arunce într-o
Exorcizare
Aripi de înger se-ntind peste trupurile noastre goale așteptând acel (prim) sărut pentru ca mai apoi să ardă luminând jocul de-a v-ați ascunselea (d)intre dorințe * * * * * * * îmi
Nisipul din suflete
Învăluită-n superstiții hrana de suflet zace-n pământ în șapte țări și-n toate șapte e încă puțină * * * * * * * Furtuni de nisip ne poartă zi de zi suntem doar
Mântuiri infante
Tu îmi spuneai ssss taci nu te speria eu îmi lipeam (ne)liniștit urechea de mitrasul tău (ne)ascultând dorința * * * * * * * Mă doreai într-un surâs când te purtam pe val te
Megalomania unui EU
E o lume cu fundul în sus... luna nu (mai) răsare doar apune la fel de plină să nu cumva să uite câinii cum se urlă * * * * * * * E grea magia? s-o crezi tu... N-ai vrut niciodată
Un fel de tren... fără opriri
Þi-am spus de-atâtea ori ascunde-mă atât de bine că (doar) tu mă vei găsi * * * * * * * * Nu vezi cât mă doare azi ziua în care nu respiri (odată cu mine) * * * * * * *
Morții își caută locuri de veci
Doare tare locul în care ți-ai înfipt dinții cu atâta putere cu atâta frică de parcă nici (măcar) Dumnezeu nu te-ar mai fi primit în El * * * * * * * Ai strâns inima asta s-o
iconoclaști
O singură șoaptă mă poate ucide doar taci navigăm dincolo de nori două baloane de săpun samavolnici doi fulgi departe de pământ
Experimente la timpul trecut
Mă privești cu ochii aceia înlăcrimați Sunt mai gol cu mai puține haine decât ieri Îți ofer la fel de multe răspunsuri Pertinent DA sau NU *********** Începi să râzi acid și fiecare
Crepuscul
Moartea n-o să mă afle sunt ascuns bine undeva între sânii tăi sau poate în pântecul tău nici eu nu vreau să știu unde numai în tine ******* M-ai renăscut și-ți dorești să fiu pe
Haiku
Case cenușii- În satul plin de chidă Florile moarte.
Bunicii mei
Colaci și mere- La masa cu lumânări colindătorii. ¤¤¤¤¤¤¤ Cozonac cu măr- Odaia aranjată așteptând colind
Haiku
Copaci și frunze- Un trist covor peste sat Toamna așezând.
predilecție către apartenență
De mult îmi doream să-ți sărut buza dreaptă geamănă cu cea stângă dar cu mult mai dulce Obrazul tău fin să se apropie de-al meu și să se zgârie de barba proaspăt nerasă astfel încât să găsesc
Haiku
Ceață murdară – Doar gerul și zăpada Peste câmpul sur.
Scintilații
Eu sunt cel din urmă NU dar mâna ta departe-n vis o ții astfel încât să ating doar unduirea prafului lăsat în urmă . * Am buzele pecetluite cu ceara simțurilor tale și-n mintea mea e numai
Haiku
Troiene albe - în lăstăriș doar iepuri adâncul privind
Haiku
Raze de soare- fir de iarbă la pământ sub bob de rouă
haiku
Durerea frunzei pe ape trist căzută – zâmbet de toamnă
Haiku
Fulgii primăverii peste iarnă - înviară fluturii
apnee
note însângerate pe portativul mort- litere reci
entropie de culori
Îmi zugrăvești în minte felurite imagini o pânză în care tu ești doar alb sau negru Învârți această pensulă în sufletul meu și mâna ta e acum în mine răscolind celulă cu celulă să vezi
motoraș
când s-a oprit bați tu în ea; de puteri te simți slăbit... ce-o fi, unde-o sta?
Alfa și Omega
Și merse lăutarul în față cântând despre ieri Și-aflară cu toții poveste ciudată ce morții n-o spun Le e frică să nu cadă pământul mai greu peste ei Cum demonii toți zbiară la
Pedant copilul din mine
Mă uit la tine stingher Rămân o ultimă picătură de sânge o bem o facem miere Te lipești de mine nu mă cunoști crezi în nectarul visurilor mele speri că mâine vei fi voi fi Îmi zbieri
