Dispoziții obscure

infinitul ascuns intre paranteze si lacrimile ei umpland golurile...o inedita ascundere si cautare...dispozitie doar aparent obscura, care se limpezeste incetul cu incetul.
eu as numi-o o stare inefabila.

ce matematică absurdă la vecinul meu, plesnit peste frunte de o dispoziție obscură...îți dau un sfat așteaptă un alt mâine cu ea.

da... acest infinit (ascuns) ne indeamna sa evoluam de la obscur la clar... sa cautam ceea ce este de (ne)ascuns intre NOI.

si o incurajare primesc de la tine vecine...
intr-adevar am sa astept un alt maine alaturi de ea mergand incet spre infinit...
cu drag al tau vecin M!

Cele “două paranteze” în care ești blocat pot reprezenta limitarea umană, fiindcă omul se înscrie într-un interval existențial, dincolo de care nu poate evada și care-i frânge aspirația către infinit.
Iubirea este o “matematică absurdă”, o ilogică a voluptății, care, singură, poate satisface dorința de infinit.

e o asezare buna de stare aici
constientizarea limitelor omenesti
ma deranjeaza acel infinit
e un termen imens

razvan... ai mare dreptate in cele spuse de tine... m-ai citit atent si bine... ai vazut si tu scaparea mea dintre
\"parateze \"....

romy... termenul asta imens ne face sa impingem la maxim limitele omenesti...

va multumesc pentru cele spuse de voi aci\' ... intre parantezele mele...
si sigur va mai astept
cu drag A.M!

Mă gândesc dak
Încerci să atingi acel
infinit matematic...
temându-mă că nu-l vei confunda cu infinitul inimii,
și totuși cred că
+-ul din mate
ne definește în multe
feluri
ființa....