Victoria Danis

gânduri în creion. gânduri în roșu și în albastru. în cutia ei de culori se adună fulguieli și cioburi. și neștiutul se tot ascunde în cuiburi de viespi. într-o zi, în timp ce învăța tăcerea,

cufărul roșu uitat pe peronul gării albastre un ghem de întrebări ce dau târcoale cerul la apus străbătut de păsări reacția pietrei aruncată în linul apei și basmul frumos cu ileana cosânzeana

dincolo de piele, de carne și oase/ doar un spasm multiplicat. fire de nisip mărunte zgârie sticla prin care privesc. led zeppelin –ii cânta nervos / sunete neînțelese care se pliază pe corzile

balans săritură mâna se prinde de bară sarabanda începe mă rotesc amețesc alunec mă desprind mă prind tai aerul în doua tai cerul tai timpul în nouă în mii și mii de felii de oglinzi care râd cu

tu ești acolo trăiești răsăritul soarelui din mare eu mă uit obsedant la ultimul apel pierdut se duce un război crunt între mine și gândul meu suspendat de ecranul telefonului aici sunt liniară și mă

(dimineață. lumina e ascunsă în dosul cuvintelor/ scâncind/ silabă ce nu se poate rotunji/ într-un țipăt) tu privești iar spre ceruri/ sculptând un alt rid/ înca un drum/ între tine și

Acolo sunt o intrusă / lumina cade năucă pe colțul ochiului/ înspăimântat/ timpul e anapoda și bate alt ritm/ cineva se uită prin mine/ de ce scormoni aici?/ ce vrei să găsești sub maldărul ăsta de

mă-nvârt în jurul cuvântului care tace. răsfoiesc departarea/ filă cu filă/ adnotând ici si colo câte-un gând /fulgerând. zilele nu mai au margini/ vase comunicante trecând aerul dintr-una

universul mut se învârte-n spirală/ cercuri invizibile /se așează/ timpul/ în straturi/ peste alte straturi/ se simte liniștea/ cum bate/ drum/ și drumeț ostenit de alergarea prin cercuri/ și

mai știu să vorbesc? răscolesc prim maldăre de cuvinte/ cineva a stins lumina/ și așa prea puțină/ prea rece/ nu ai trecut nici tu/ demult/ pe aici/ fără noi labirintul se divide nestingherit/ în

aspre sunt sforile care mă prind răsucite cu lumină rece, tăind nemilos timpul în două felii. o bucată de viață în care ești numai tu o bucată de viață în care numai eu rămân strâns

mănăstirile sunt cămășile albe pe care sufletul le îmbracă atunci când friguri crâncene spulberă toate veșmintele dimineața-i spartă în oglinzi. ești atât de aproape încât demult nu mai

arșița creează spații largi între gânduri ce nu se mai pot întrupa arșița doare ca un dor fără trup ca un cântec rămas dintr-o dată fără respirație ca un ecou fără orizontul care-l duce către

din cuvinte puține/ fac o casă micuță/ în care să intrăm amândoi / să ne odihnim câteodată după atâta viață/ trăită între depărtări fără capăt/ cu grădină în față/ cu flori așezate-n spirală/ cu

adun urmele roșii ale pașilor noștri din ziua aceea când am trecut aproape liberi printre secunde când am scrijelit fiecare câte-o litera nouă pe scoarța pământului sfidând

în noaptea asta vor veni pe furiș sânzienele să facă vrăji la căpătâiul depărtărilor dintre noi să frângă timpul în două să dezlege granița dintre lumile noastre distincte să cânte ușor

cuvinte strivite sub mormane de priviri amuțite, străine lacrimi sfârâind printre riduri săpate în obrazul de piatră amintirea unui vis proiectată haotic pe ecrane-oglinzi sub ochii

mai caut încă semne... ceva se rupe încet, ca o pânză prea subțire , destrămată de zilele care se suprapun, teancuri, peste albastrul iscat într-o zi în zarea din suflet. acolo unde curcubeul a

ce-o să-ți rămână de la mine? mă întreb în timp ce depărtările cresc halucinant între noi, lățindu-se ca niște tentacule hămesite poate un pumn de cuvinte, unele strălucind ireal, altele

spintec crusta fiecărui cuvânt/ desfac/ felie cu felie/ cojile/ învelișuri sonore/cad/ asemeni petalelor/ numărând/ loteria/ iubirii/ între litere sunt/ așteptări ghemuite/ căuș de zâmbete/

ce joc se poate ascunde în ne-rostirea cuvintelor? inventez puzzle-uri din fragmente de viață mă răsucesc printre gânduri ca prin spirala unui uragan în desfrâu contorsionând

doar cuvintele mele te pot fulgera / lasere invizibile ce trec prin trupul gândului tău făcând incizii pe cordul deschis al iubirii.