urme

adun urmele roșii ale pașilor noștri din ziua aceea când am trecut aproape liberi printre secunde când am scrijelit fiecare câte-o litera nouă pe scoarța pământului sfidând alfabetul cand ne-am trezit dintr-o dată mirați în acel carusel fără lanțuri când am rămas dintr-o dată tăcuți negăsind nici un rost în cuvinte când am plecat dintr-o dată cernând printre gene cântecul depărtărilor răstălmăcesc de atunci dârele pașilor noștri prin colbul clepsidrei și roșu tot mai roșu mi-e întreg orizontul