Jurnale

gânduri în creion. gânduri în roșu și în albastru. în cutia ei de culori se adună fulguieli și cioburi. și neștiutul se tot ascunde în cuiburi de viespi. într-o zi, în timp ce învăța tăcerea,

VDVictoria Danis

0

2

cufărul roșu uitat pe peronul gării albastre un ghem de întrebări ce dau târcoale cerul la apus străbătut de păsări reacția pietrei aruncată în linul apei și basmul frumos cu ileana cosânzeana

VDVictoria Danis

0

1

dincolo de piele, de carne și oase/ doar un spasm multiplicat. fire de nisip mărunte zgârie sticla prin care privesc. led zeppelin –ii cânta nervos / sunete neînțelese care se pliază pe corzile

VDVictoria Danis

0

1

balans săritură mâna se prinde de bară sarabanda începe mă rotesc amețesc alunec mă desprind mă prind tai aerul în doua tai cerul tai timpul în nouă în mii și mii de felii de oglinzi care râd cu

VDVictoria Danis

0

2

tu ești acolo trăiești răsăritul soarelui din mare eu mă uit obsedant la ultimul apel pierdut se duce un război crunt între mine și gândul meu suspendat de ecranul telefonului aici sunt liniară și mă

VDVictoria Danis

0

0

(dimineață. lumina e ascunsă în dosul cuvintelor/ scâncind/ silabă ce nu se poate rotunji/ într-un țipăt) tu privești iar spre ceruri/ sculptând un alt rid/ înca un drum/ între tine și

VDVictoria Danis

0

2

Acolo sunt o intrusă / lumina cade năucă pe colțul ochiului/ înspăimântat/ timpul e anapoda și bate alt ritm/ cineva se uită prin mine/ de ce scormoni aici?/ ce vrei să găsești sub maldărul ăsta de

VDVictoria Danis

0

0

mă-nvârt în jurul cuvântului care tace. răsfoiesc departarea/ filă cu filă/ adnotând ici si colo câte-un gând /fulgerând. zilele nu mai au margini/ vase comunicante trecând aerul dintr-una

VDVictoria Danis

0

2

universul mut se învârte-n spirală/ cercuri invizibile /se așează/ timpul/ în straturi/ peste alte straturi/ se simte liniștea/ cum bate/ drum/ și drumeț ostenit de alergarea prin cercuri/ și

VDVictoria Danis

0

2

mai știu să vorbesc? răscolesc prim maldăre de cuvinte/ cineva a stins lumina/ și așa prea puțină/ prea rece/ nu ai trecut nici tu/ demult/ pe aici/ fără noi labirintul se divide nestingherit/ în

VDVictoria Danis

0

2

aspre sunt sforile care mă prind răsucite cu lumină rece, tăind nemilos timpul în două felii. o bucată de viață în care ești numai tu o bucată de viață în care numai eu rămân strâns

VDVictoria Danis

0

2

mănăstirile sunt cămășile albe pe care sufletul le îmbracă atunci când friguri crâncene spulberă toate veșmintele dimineața-i spartă în oglinzi. ești atât de aproape încât demult nu mai

VDVictoria Danis

0

3

arșița creează spații largi între gânduri ce nu se mai pot întrupa arșița doare ca un dor fără trup ca un cântec rămas dintr-o dată fără respirație ca un ecou fără orizontul care-l duce către

VDVictoria Danis

0

1

din cuvinte puține/ fac o casă micuță/ în care să intrăm amândoi / să ne odihnim câteodată după atâta viață/ trăită între depărtări fără capăt/ cu grădină în față/ cu flori așezate-n spirală/ cu

VDVictoria Danis

0

3

adun urmele roșii ale pașilor noștri din ziua aceea când am trecut aproape liberi printre secunde când am scrijelit fiecare câte-o litera nouă pe scoarța pământului sfidând

VDVictoria Danis

0

2

în noaptea asta vor veni pe furiș sânzienele să facă vrăji la căpătâiul depărtărilor dintre noi să frângă timpul în două să dezlege granița dintre lumile noastre distincte să cânte ușor

VDVictoria Danis

0

6

cuvinte strivite sub mormane de priviri amuțite, străine lacrimi sfârâind printre riduri săpate în obrazul de piatră amintirea unui vis proiectată haotic pe ecrane-oglinzi sub ochii

VDVictoria Danis

0

2

mai caut încă semne... ceva se rupe încet, ca o pânză prea subțire , destrămată de zilele care se suprapun, teancuri, peste albastrul iscat într-o zi în zarea din suflet. acolo unde curcubeul a

VDVictoria Danis

0

4

iar scriu cuvinte risipite printre gânduri mutilate de nesfârșire iar arunc în aer nedumeriri și spaime adunate și înghesuite de-a lungul zilelor într-un sertar prăfuit iar mă așez

VDVictoria Danis

0

4

ce-o să-ți rămână de la mine? mă întreb în timp ce depărtările cresc halucinant între noi, lățindu-se ca niște tentacule hămesite poate un pumn de cuvinte, unele strălucind ireal, altele

VDVictoria Danis

0

8

spintec crusta fiecărui cuvânt/ desfac/ felie cu felie/ cojile/ învelișuri sonore/cad/ asemeni petalelor/ numărând/ loteria/ iubirii/ între litere sunt/ așteptări ghemuite/ căuș de zâmbete/

VDVictoria Danis

0

0

ce joc se poate ascunde în ne-rostirea cuvintelor? inventez puzzle-uri din fragmente de viață mă răsucesc printre gânduri ca prin spirala unui uragan în desfrâu contorsionând

VDVictoria Danis

0

2

dimineața începe/ cu urarea ta/ virtuală întâlnire/care poate crea dependență/ într-o zi/ de marți/ lumina cade oblic/s-ar putea să plouă/ s-ar putea să scriu despre primăvară/ iarăși/ mă

VDVictoria Danis

0

4

repede/repede/ să scriu / despre cafeaua irish cream/ pe care azi am luat-o/ prima oară/ trebuia s-o cumpăr într-o bună zi/ prea des îmi povesteai / savurez/ miroase a cafea cu gust de poveste/

VDVictoria Danis

0

4

clișeu: pumni ghemuiți strâns ținând în căuș nisipul fir/ clipă/ tremur de pleoape/ urma sărutului uitat între paginile cărții cu aripi clișeu: eu și tu două tăceri țipând printre

VDVictoria Danis

0

0

când scriu mâna mea e o prelungire firească a inimii degetele-mi sunt clape de pian din care literele - cântec - se rostogolesc către tine de ziua cântărilor petale-mi sunt cuvintele

VDVictoria Danis

0

4

eu scriu/ deși ar trebui să tac/ încerc să fac măcar câte o jumătate de pas/ înapoi/ am știut de la început/ scrisul/ mă face vulnerabilă/ tu ai vrut așa/ mă întreb primăvara sparge mugurii/ din

VDVictoria Danis

0

0

scriu/ uneori cuvintele/ nu-mi mai sunt deajuns/ iau de la alții/ fără sa cer/ mă întreb / dacă știi/ cum poți să știi/ unde-s eu/cum poți să m-alegi/ tăcerile tale/ mă alungă din mine/ primăvara

VDVictoria Danis

0

2

eu scriu/ tu poate nu ai timp de citit/ cuvintele sunt o stare de sete interioară/ aprigă/ mi-ar fi trebuit multe ploi să sting arșița/ e un pământ arid care mă absoarbe/ trec printre gânduri / ca

VDVictoria Danis

0

2

ieri a plouat ieri am putut să iubesc primăvara numai când plouă pot s-o iubesc fără crispări alminteri râsul ei în hohote verzi mă strânge în mine ca-ntr-o cochilie amară. ieri n-am putut

VDVictoria Danis

0

2

tăcerea ta adâncește dezechilibrul dintre mine și timp. nu mai știu cum să trec printre pomii înfloriți/ fără lacrimi. dacă ai fi aici dacă m-ai ține de mână aș putea chiar să plâng/ să

VDVictoria Danis

0

0

astăzi primăvara m-a strigat cu glas de copac înflorit. în tărâmul meu de poveste e încă toamnă, cuvintele-s desculțe și reci, pereții dintre vise-s jilavi, cenușii, păianjenii țes,

VDVictoria Danis

0

0

plecasem.trebuia să plec. fiecare pas era încă un munte, încă un continent, încă un univers /drum de trăit/ drum de aflat/ drum de străbătut/înapoi până la tine /cu răbdare de melc/ cu furie

VDVictoria Danis

0

2

pun câteodată o graniță un arc încordat între și între. -resort între două lumi paralele- ................................. între gândul meu desenat în creion / și atingerea ta cu

VDVictoria Danis

0

0

dintre culori, alb ai ales. dintre cuvinte, dragoste ai rostit. dintre tăceri, chemarea ta s-a desfăcut în ecouri. voi intra în primăvară coborând dintr-un cer în altul până la al nouălea,

VDVictoria Danis

0

0

Ei mă cheamă. Mă-ntreabă. Curioși, mă descompun în particule disparate/ străine/ în felii colțuroase de timp. Eu nu prea știu să răspund. Caut în urmă fapte sonore- de sentimente nimeni

VDVictoria Danis

0

0

mă aștepți la graniță, lângă linia subțire dintre cele două lumi paralele. mă aștepți cu același surâs poleit în lumină. mă aștepți cu buzunarele pline de sâmburi, cu un mănunchi de

VDVictoria Danis

0

0

e spartă oglinda în care mă priveam- căutându-te. numai în ea puteam trece dincolo de real regăsindu-te pe de-a-ntregul. (-tu erai atât de departe!…). în ochii mei- lumina ta, urându-mi

VDVictoria Danis

0

0

Cubul meu nu mai are nici un colț nesfărâmat. Pare o sferă perfectă acum. Dar nimic nu poate fi perfect! Când o sa înțeleg? Când o să accept acest elementar adevăr de a fi? Tu trăiești pe vapori,

VDVictoria Danis

0

4

cum să fac să mă dezleg de întrebări? piatră albă, peste altă piatră, ele se așează, egale- piramidă într-un deșert de tăcere. nici un mag înăuntru care să știe descântecul sacru.

VDVictoria Danis

0

2