lumi paralele

mă aștepți la graniță, lângă linia subțire dintre cele două lumi paralele. mă aștepți cu același surâs poleit în lumină. mă aștepți cu buzunarele pline de sâmburi, cu un mănunchi de frunze, foșnind uscat printre gânduri, cu ochii pe ceas mă aștepți, nerăbdător și grăbit, să-mi spui câteva cuvinte albastre, limpezi, curate (de unde-o să știu că-s doar pentru mine?)... și eu vin- un pas, încă un pas, încă unul, granița se dizolvă, nu mai are contur și tu mă aștepți, agitat te uiți la ceas, înțelegând că nu mai ai pentru mine decât o secundă... dar timpul s-a oprit -în acea secundă condensând infinitul!- când pleci același surâs, poleit în lumină lasă în urmă o dâră -linie subțire, graniță între două lumi paralele...