scrisori netrimise

universul mut se învârte-n spirală/ cercuri invizibile /se așează/ timpul/ în straturi/ peste alte straturi/ se simte liniștea/ cum bate/ drum/ și drumeț ostenit de alergarea prin cercuri/ și scrisul care doare/ ca o lacrimă roșie. (roșul e încă acea culoare din care aș vrea să fug.) sunt doar/ prinsă în carusel. tu înțelegi/ adunându-mă dintre vorbe. zâmbesc mult, vorbesc cu oameni necunoscuți, beau prea multă cafea, mi-e prea dor de toamnă. și-mi spun uneori că mi-e bine/ așa.