Zaharia Ramona

E gălăgie pe holuri, tăcerea și lumina se țin de mână în părți ale altor vieți de oameni, sau poate urși polari cu boturi troienite de tristeți necartografiate încă.

Sunt povești înstelate Pe marginea cărora Vom putea poposi Ca pe o buză nesmălțuită. În zborul lor moale, Cuvinte din cretă se joacă de-a „niciodată” Printre sunete de pian. Nu sunt

Iubiri nesemaforizate, Cu soarele tolănit Peste corzi de chitară, Tresăriri de pleoape din vieți absolut paralele cu tristețile din oglindă … În numele lor Te rog Să nu mușcăm încă Din

Ești propria ta orchestră, de la prima bătaie până la ultima suflare vei căuta armoniile. Așa că, întinde mâna către orice atingere, prinde fiecare zâmbet oricât de

Mai singur decât un pusnic din munți. El se are pe sine ca pe un fruct tare, în schimb tu ești gol, un gol anecoid, ocupi un spațiu și un timp care nu sunt ale tale. Zilele trec în șirag, ca

Ce despică noaptea în tine? umbrele părerilor de rău, cu dâra moale și caldă a ceea ce ți-ai refuzat, poate risipiri anecoide ale unui timp pe care nu l-ai ținut niciodată cocoțat pe

“Și de ce le-ar păsa? Toți au viețile lor de trăit, a mea este doar o altă poveste.” În ziua aia au băut mult împreună, “îi picase” printr-un noroc un bidon de țuică, rea la gust – dar tare. Au

- Îți pierzi timpul, deja m-am dus dracu’ de când m-am însurat cu tine. Aranjează la linie fișele de lucru, fără să se lase influențat de furia eliberată într-o avalanșă verbală, când și când

Pe drumul spre Eforie Sud, George s-a lăsat în voia culorilor care deja au pus stăpânire pe litoral, gândurile se subțiază spre sfârșitul de săptămână și lentoarea microbuzului face timpul să pară el

- Domnule diriginte, vă rog! Privirea și gestul de chemare îi erau adresate hotărât, din ușa Cancelariei. În taiorul grena, lung și cambrat, doamna Director părea gata să pocnească biciul în arena

- M-a trezit un vis neclar, știi – senzația aia că ceva nu este ok, dar habar nu ai ce. Îmi era ciudă pentru că începeam weekend-ul cu nesomn, m-am luat la rost în vreme ce-mi pregăteam cafeaua și

- N-am de gând să mă mint doar ca să nu îi rănesc pe alții. -Hmmm! Ești sigură că nu te-ai rănit și pe tine? Privește pe geam de parcă nici nu a auzit întrebarea. Pe trotuarul din dreptul barului

Era conștient de această separare de peliculă, pe care însă nu și-a dorit-o întotdeauna. Când a încercat să își explice a coborât în sine până la un moment foarte neclar. Avea puțin peste patru ani

În zborul fals, de păpădie, sunt vise care nu ating conturul unei forme. Din tremurul de pleoape, numai o coadă de cometă pleacă spre cerul altor lumi.

Peste marginea cănii cu fluturi o picătură sporește lumina. Sunt lucruri pe care le știi din dantela altor țărmuri. Ascunse printre ramuri așteaptă și acolo tăceri neculese. Din

Acolo, până departe, încă mai cad stele din iile nopților și descălțările urcă spinări de livadă cu zorul cântecelor fără de solzi.

Stamate Silviu a rămas la catedră cu tristețea oprită pe scheletul uman, un foarte vechi proiect de diplomă al cărui craniu “detașabil” s-a plimbat din generație în generație prin mâinile liceenilor,

Dacă toate scările coboară și nu le găsești capătul, deprinde-te să-nalți zmeie din gândurile tale. Acolo sus, printre zboruri, tăcerea se rarefiază până când devine liniște. Fără semne de

Atât cât mai găsești loc în mine, ți-l ofer. Așa, ca în autobuz, eu însă nu am stații. O spun deschis, nici măcar nu voi încetini, oricine vrea să călătorească face o alegere de care nu înțeleg

Aș vrea să hrănesc un copac nu o cruce, ochii mei întorși către lume să foșnească peste creștete apropiate. Din soare, prefacerea caldă s-ar plimba prin mine, cum palmele îndrăgostiților