Zaharia Ramona

Am să mă retrag din tine cu toate licăririle, fără să îmi arunc pe umeri întunericul. Nu vor urma căderi de stele nici urme de pași, doar când și când tristeți ciulite în răcoarea

Îmi cad somnoroase pe umeri Nedumeriri în formă de stele. Trăiesc în șoapta lui “Azi”, Mâine va trece oricum peste mine – Locomotivă spre alte dureri. Viața face semne de naufragiu În

Aerul din jurul meu se zvârcolește în cuvinte categorice. Simt inevitabilul în ceafă, aproape, tot mai aproape. M-am deprins să dorm iepurește, cu trupul captiv între cele două lumi, ca o vietate

Poeziile de dragoste îmi smulg toate emoțiile până mă simt goală, ca o ceapă roșie care a rămas fără fuste. Prea multe lacrimi, eu nu știu să îmi ascund chipul în palme și nici să mă sfârșesc în

Bunicul din partea mamei Avea privirea ca un satâr de măcelar în ajun de sărbătoare, am auzit că la petrecerile din tinerețe spărgea paharele în dinți... Buna și întreg satul spuneau c-a fost om

Aerul rece al dimineții conturează tot mai precis bucuria plecării spre Curtea de Argeș, prefer să aștept în stradă decât să mă număr printre întârziați. Cu tâmpla lipită de geam urmăresc trecerea

Drum de toamnă târzie, pădurea își are semnele ei pe care le dezvăluie doar în joacă, printre ciuperci zgribulite și trosnituri de copaci. Ajungem la loc deschis și poteca îngustă își desface

Am aripi mov, cu tente violet pe margini. Port un tricou mulat pe care scrie „Forget-Me-Not” și beau direct din sticlă. Negrul „de fum” al dermatografului îmi asprește trăsăturile dar eu nu cred în

Vineri „Vreau să te mai văd” Când o femeie aude cuvintele astea, oricât de indiferent i-ar fi bărbatul care le-a rostit, are un vag sentiment de confort. Eu am avut senzația unui curent electric

Pe strada cu tei anotimpurile mă surprind doar în mișcare. Printre fâșii de lumină, pașii mei se preling fără avertizări sonore, spre o nouă zi. Este un drum cu un singur sens, scurt ca o pauză de

- Când finalul dintre mine și Monica s-a așternut lejer în gândurile mele, am ajuns la concluzia că toate acele fărâme de renunțări la libertăți minore zideau în jurul meu un spațiu strâmt, generator

Pe străzi trec oameni Cu inimi mari, ca niște catedrale, Ori poate săli de bal ... Gândurile toate, planând în rotocoale Cad zgribulite pe trotuar. Cu pașii largi, grăbiți spre stele Trec

Un rar moment de liniște defilează pe plajă, peste trupuri adormite, sticle aruncate la nimereală, corturi colorate și pungi diafane, fluturând în briza marină un salut de drapel. Doru fumează

- De la simplu la complex, alegerea nu ține de inteligență, educație sau de statut social. Așa se explică, spre exemplu, de ce un mecanic auto poate avea o filozofie de viață mai nunanțată și mai

Inima și-a reluat ritmul domol de 60/m, doar venele zvâcnesc de parcă ar trece prin alt trup. Le privesc tresărirea alarmată din încheietura mâinilor și îmi pare străină de mine, ca o avertizare de

O femeie trebuie să învețe să meargă de două ori: o dată în picioare și o dată pe tocuri. La adăpostul înălțimii de 1,75 m-am ferit pe cât posibil de tocurile de 10, până mai ieri, când tentația

- Eu am fost cu una acum un an care era patroană de cârciumă. De la ea știu faza cu micii. Bagă soia, pâine, carne cât să dea gust, foarte multe mirodenii și colorant cât cuprinde. Una din fetele ei

- Mai dă-mi o țigară. Dănuț întinde moale pachetul, fără să întoarcă privirea. Nu vrea să încurajeze conversația, se simte jenat că un prieten bun ca Doru îi pare acum mai străin decât noii colegi

Un bărbat negru se plimbă cu o fetiță în brațe, sub o umbrelă roz. E ușor iritat de privirile ațintite asupra lui de întreaga stradă. Ale mele sunt de admirație – cafeniul, rozul și albul cremos

Astăzi e ziua tuturor înjunghierilor. Chiar tu mi-ai străpuns palma cu un cuțit imaginar ... Sângerez translucent pe tejgheaua împuțită a unui bar de plajă, situat la periferia universului. Deși

Stau întinsă direct pe nisip. Berea e încă rece … îmi asortez gândurile în spatele ochelarilor de soare și zâmbesc în nuanțe azur. La tine în vise miroase puternic a detergent. Nici măcar aerul

M-am năpustit asupra ta cu un salt în care mi-am încordat toate gândurile, mi-am reglat toate simțurile, mi-am jucat toate șansele ... Am devenit saltul însuși – viguros, întins, mut de concentrare.