Devenire
Să îți crești visele în cuib de pasăre măiastră, unde gând de om nu poate să pătrundă ca să le iscodească. Nici vreo pizmă sau deochi să nu treacă îndărăt cu pasul, mâna sau
Pauză
E gălăgie pe holuri, tăcerea și lumina se țin de mână în părți ale altor vieți de oameni, sau poate urși polari cu boturi troienite de tristeți necartografiate încă.
Respirația dintre hotare
Sunt povești înstelate Pe marginea cărora Vom putea poposi Ca pe o buză nesmălțuită. În zborul lor moale, Cuvinte din cretă se joacă de-a „niciodată” Printre sunete de pian. Nu sunt
Te rog
Iubiri nesemaforizate, Cu soarele tolănit Peste corzi de chitară, Tresăriri de pleoape din vieți absolut paralele cu tristețile din oglindă … În numele lor Te rog Să nu mușcăm încă Din
Despre inimi
Ești propria ta orchestră, de la prima bătaie până la ultima suflare vei căuta armoniile. Așa că, întinde mâna către orice atingere, prinde fiecare zâmbet oricât de
Se întâmplă
Mai singur decât un pusnic din munți. El se are pe sine ca pe un fruct tare, în schimb tu ești gol, un gol anecoid, ocupi un spațiu și un timp care nu sunt ale tale. Zilele trec în șirag, ca
Singur
Ce despică noaptea în tine? umbrele părerilor de rău, cu dâra moale și caldă a ceea ce ți-ai refuzat, poate risipiri anecoide ale unui timp pe care nu l-ai ținut niciodată cocoțat pe
Neființă
În zborul fals, de păpădie, sunt vise care nu ating conturul unei forme. Din tremurul de pleoape, numai o coadă de cometă pleacă spre cerul altor lumi.
Altfel
Peste marginea cănii cu fluturi o picătură sporește lumina. Sunt lucruri pe care le știi din dantela altor țărmuri. Ascunse printre ramuri așteaptă și acolo tăceri neculese. Din
Nostalgie
Acolo, până departe, încă mai cad stele din iile nopților și descălțările urcă spinări de livadă cu zorul cântecelor fără de solzi.
Liniște
Dacă toate scările coboară și nu le găsești capătul, deprinde-te să-nalți zmeie din gândurile tale. Acolo sus, printre zboruri, tăcerea se rarefiază până când devine liniște. Fără semne de
Oraș
Locuitor al unui irrweg, tu-i știi numai căile false cu vise frânte sau curbate. Repere, drumuri și direcții au doar turiștii care vin cu soarele captiv pe hartă. Străzile poartă pentru
Alegere
Atât cât mai găsești loc în mine, ți-l ofer. Așa, ca în autobuz, eu însă nu am stații. O spun deschis, nici măcar nu voi încetini, oricine vrea să călătorească face o alegere de care nu înțeleg
Sub pleoape
Casa noastră avea multe intrări, soarele trecea prin ziduri, se plimba nestingherit pe holuri și cobora în joacă, sub pleoape. Oglinzile, câte sunt, ne arătau de fiecare dată altfel. Doar în
Un copac
Aș vrea să hrănesc un copac nu o cruce, ochii mei întorși către lume să foșnească peste creștete apropiate. Din soare, prefacerea caldă s-ar plimba prin mine, cum palmele îndrăgostiților
Zar
Cu înserarea la masă, același joc iar și iar până când zarul și-a pierdut punctele. Alb printre degete și gol pe toate fețele este senin ca marea din care am ieșit. Un regret se
Perspectivă
Am uitat să îți spun despre albul de cretă în care lumina croiește ziua de mâine: Cerul va fi suportabil și plaja printre pleoape va șterge nelămuririle cu liniștea ei. De la flux vei
Întunecare
Este ora curelelor scurte, când se iese în bulevard doar ca să plimbi o tăcere de la un capăt la altul. Zgribulite pe firul subțire, căștile poartă iluzii fără deprinderi de zbor. Oameni
Până departe
Știu, uneori tăcerile se plimbă mult între atunci și never again, sunt străzi labirintice ale unui oraș scăpat din hotarele zilei până departe, unde așteaptă sprijinite la barieră
Pierdut
Transpir cu Jack since 1866 Pe mese și tejghele vecine cu periferia universului. Uneori printre cioburi, alteori printre gânduri, sunt doar un sclav filtrat aluvionar din paharele duse de
Consolare
Pentru toate câte se îngrămădesc în fascicule de îndoială există și tristeți trăite umăr la umăr, jocul mării pe cadrul alb al prezentului și diminețile în iarba înaltă cu povești despre
Șteamăt
Sunt nerostiri deformate în grația umbletului de-a mărginirea de la o balustradă la alta, de la o viață la alta, între ferestre care nu se deschid decât de la stânga la dreapta.
Izolare
Primăvara și-a lipit obrazul de noroaiele periferiei, străzile strâng în burice ape care în sclipirile lor nu mai știu transparența, doar nădjdea de ploaie. Aici toate înfloririle sunt
Călătorie
Împăturește-ți toate visele în bărcuțe galbene de hârtie și ia cu tine doar ceea ce prinzi între două răsuciri pe călcâie. Vom desfășura velele răsăritului spre drumul prăfuit ca o
Răbdare
Spre un capăt de zi spre un capăt de lume orele se zgribulesc la aceeași masă de sticlă în fața cafelelor noastre, de acum mult prea reci pentru orice pretext. Între claviculă și
Semnale
Hai să ne tragem stelele până sub bărbie, cățărați pe fruntea orașului vom găsi mai ușor orice drum care duce undeva. Palmele mele se deprind să mângâie linia orizontului, în vreme ce
Octombrie
Să trecem prin toamna cu serpentine ca într-un transfer de culoare până când vor adormi sub noi șinele brodate spre rodiri viitoare. Prea puține lucruri de adăpostit în podul palmei: frunze și
Plecare
Am să mă retrag din tine cu toate licăririle, fără să îmi arunc pe umeri întunericul. Nu vor urma căderi de stele nici urme de pași, doar când și când tristeți ciulite în răcoarea
Oboseală
Îmi cad somnoroase pe umeri Nedumeriri în formă de stele. Trăiesc în șoapta lui “Azi”, Mâine va trece oricum peste mine – Locomotivă spre alte dureri. Viața face semne de naufragiu În
Azi port joben
Pe străzi trec oameni Cu inimi mari, ca niște catedrale, Ori poate săli de bal ... Gândurile toate, planând în rotocoale Cad zgribulite pe trotuar. Cu pașii largi, grăbiți spre stele Trec
Prima cădere
Mi-e sufletul un lan de grâu în bătaia vântului. Bucurii nebănuite saltă-n mine, ca într-un străvechi joc magic. Închid ochii și mă las învăluită de soare. Mă scald goală în baia de lumină și
Gânduri rele
Fluturi de cenușă îmi bântuie visele Arse de dogoarea gândurilor rele. Cineva îmi strecoară otravă în ureche Făcând mâinile pâlnie, Cineva îmi ascunde papucii Ca sa nu-mi mai pot urma
