Poezie
Perspectivă
1 min lectură·
Mediu
Am uitat să îți spun
despre albul de cretă
în care lumina croiește
ziua de mâine:
Cerul va fi suportabil
și plaja printre pleoape
va șterge nelămuririle
cu liniștea ei.
De la flux vei învăța
cum să redobândești
fără luptă întinderile
atinse de soare.
Trebuie doar să pășești
în respirația mării
și gândurile vor purta
mătasea altor veșminte.
Acum poate nu crezi,
dar printre cochilii
îndoielile se sfărâmă
sub tălpile goale.
064531
0
împlinirea mesajului vine, desigur nu de la "lacrima mării" ci de la "lumea" din "albul de cretă/în care lumina croiește/ziua de mâine".
mi-a plăcut modul în care s-a punctat, croit și desfășurat acest întreg, și nu numai. am citit zeci de texte ale autoarei și sunt un cititor împlinit în ceea ce privește unghiul din care am privit.
pentru a lumina drumul înspre poezia adevărată care atinge și pentru încurajare aprind o stea
felicitări, ramona!
ține pasul acesta și vei înțelege direcția în care te îndrepți