Prima cădere

Mi-e sufletul un lan de grâu în bătaia vântului.

Bucurii nebănuite saltă-n mine, ca într-un străvechi joc magic.

Închid ochii și mă las învăluită de soare.

Mă scald goală în baia de lumină și ascult cum din străfundurile ființei mele crește un cântec...

Întâi ca un murmur,apoi șoptit, ca în cele din urmă să explodeze într-o adevărată simfonie.