Jurnal
Constelații
1 min lectură·
Mediu
Constelații
I
Steluțe mii ni se aprind în suflet când ne naștem, copilăria este o puzderie de constelații, dar când trecem pragul poveștilor și al visării, o mână vrășmașă cu liniștea din noi începe a le stinge - una câte una - până când ne trezim în beznă. Fără stele, gândurile noastre rătăcesc pe apele sufletului ca niște corăbii în derivă.
II
Moșule, unde-s papucii? Unde-s papucii, balauri bătrâni și credincioși,care-ți îmbrăcau mersul până mai ieri? Unde s-au dus, ce căi au apucat, moșule?
Eu mă mir și-mi pare rău, căci îmi erau tare dragi.Când le auzeam hârjâitul răgușit știam c-o să-mi apari după colțul casei, ori după pomii înfloriți, sau dacă nu, în drum, lângă portiță.
Dar tu te-ai dus cu floarea pomilor și-am priceput că ei erau tocmiți doar ... pe viață...
Unde-s moșule, papucii?
014.459
0
Bine ai venit, pe \"agonia\" noastra, observ că și pe tine te frământă tema timpului. Simți ireparabilul dureros al secundelor care cad, stelele de pe cerul copilăriei care se sting una câte una pe măsură ce mai trece încă o zi din viață și ...n-ai ce să-i faci, vorba câtecului lui Vali Sterian.
Eu sunt un sentimental de aceea am vibrat la adierea gândurilor - versuri din poezia ta, dar desigur, tu știi mai bine cât de departe vrei să ajungi în poezie, ce stil vrei să abordezi așa, ca să te definească.
Acesta de față, pare un fel de scriere ce trădează fără doar și poate sensibilitatea ta dar modul de expunere va trebui să evolueze.
Și asta este valabil pentru noi toți desigur.
Mie mi-a făcut plăcere să te citesc , îți doresc bun venit încă o dată și să termin tot cu un vers din cântecele lui Vali Sterian: Nu te opri!
Cu îndemn, din partea unui sentimental incurabil