Cuvinte risipite generos IV

- De la simplu la complex, alegerea nu ține de inteligență, educație sau de statut social. Așa se explică, spre exemplu, de ce un mecanic auto poate avea o filozofie de viață mai nunanțată și mai savuroasă decât cea a unui medic specialist. Suntem în fond niște sisteme în continuă modificare. A nu se înțelege modificare = schimbare. - Cu alte cuvinte, în opinia ta oamenii nu se schimbă, ei doar se dezvoltă într-o direcție sau alta. - Se schimbă doar în măsura în care poți să le spargi șablonul de gândire. De exemplu, tu știi că „nu e bine” ceea ce fac eu acum, dar fără să cunoști „răul” pe care îl eviți. - Cunosc faptul că THC-ul din marijuana accelerează dezvoltarea unor tipuri de cancer și produce tulburări ale sistemului imunitar. Un joint este echivalentul unui pachet de țigări. - Și consumul de zahăr dăunează și nu am văzut nimic scris pe pachetele din comerț. - Mda ...proporția este însă alta. Și apoi, la zahăr nu apare dependența psihică. - Dependența psihică e trăsătura oamenilor fără voință. Ãia sunt dependenți și de amor, de alcool, de femei, de ... dracu mai știe ce! Să fim serioși, dacă fumez o dată pe săptămână echivalentul unui pachet de țigări și tu fumezi în medie 3 pachete de țigări în același interval, nu văd care din noi exagerează cu lucruri nesănătoase. -Corect, în măsura în care te oprești la unu. Totuși mie îmi place să am mintea limpede, iar dacă tot aș încerca ceva – „one time only” – atunci ar fi ceva mai tare. - Se poate aranja. - Nu mă îndoiesc, un prieten bun ca tine are mereu soluții! Doru se uită la ceas: 18:21, pe la fără 20 băieții ar trebui deja să se strângă. Nu mai are răbdare, îi pare că secundele se târâie ca niște soldați grav răniți – unele nici măcar nu ajung spre ora 19. Așteaptă de prea mult timp o ieșire organizată care să îl scape de aerul strâmt al orașului, de cuvintele fără noimă, risipite generos cu prea mulți oameni. De la balconul lui Vlad, punctul de întâlnire este parțial vizibil. Nu e nimeni în fața scării lui Adrian, așa că va trebui să reia discuția despre „nimic”, pe care Vlad a deschis-o din plictiseală. - Ia spune, și crima este la fel? Adică trebuie să omori ca să îți dai seama că e un lucru rău? - Definește crima. -Hai, mă lași! Dacă începi ca Miu te dau dracu! - Păi stai așa. Crimă nu e tot una cu omor. Fiecare om omoară măcar o vietate în viața lui. De ce o vertebră în plus sau în minus face diferența între crimă și omor? Adică durerea e mai prejos în funcție de locul pe care te situezi pe scara evoluției? Când omorul e îndreptat spre reprezentanții aceleiași specii, devine „o infracțiune deosebit de gravă”. - Nu știi nimic concret despre crimă și totuși vorbești. - Vorbesc, dar neutru. Nu pun nimic în balanța bine/rău. Tu în schimb ești un maaare moralist. Sună telefonul, Vlad îl ridică fără entuziasm de pe masă. - E Fane. - Au venit! Doru înșfacă în grabă rucsacul și se repede sper scări, pe care nu are răbdare să le coboare una câte una așa că le sare grupate, în viteză.