Zaharia Ramona

- M-a trezit un vis neclar, știi – senzația aia că ceva nu este ok, dar habar nu ai ce. Îmi era ciudă pentru că începeam weekend-ul cu nesomn, m-am luat la rost în vreme ce-mi pregăteam cafeaua și

Ce despică noaptea în tine? umbrele părerilor de rău, cu dâra moale și caldă a ceea ce ți-ai refuzat, poate risipiri anecoide ale unui timp pe care nu l-ai ținut niciodată cocoțat pe

M-am năpustit asupra ta cu un salt în care mi-am încordat toate gândurile, mi-am reglat toate simțurile, mi-am jucat toate șansele ... Am devenit saltul însuși – viguros, întins, mut de concentrare.

Hmm ... te aștept rânjind a întuneric. Conform tuturor fatalităților ai să îmi ieși în cale, și atunci ... Am să te adulmec cu nările larg deschise, mă voi strecura în umbrele pe care lumina ta

Aș vrea să hrănesc un copac nu o cruce, ochii mei întorși către lume să foșnească peste creștete apropiate. Din soare, prefacerea caldă s-ar plimba prin mine, cum palmele îndrăgostiților

Înainte de examenul care închide poarta liceului, am pornit într-o ultimă dezorganizare a sărbătorii muncitorești. Căutam de fapt să ne eliberăm dintr-un căpăstru mai vechi: „Ce vrei să te faci când

- Când finalul dintre mine și Monica s-a așternut lejer în gândurile mele, am ajuns la concluzia că toate acele fărâme de renunțări la libertăți minore zideau în jurul meu un spațiu strâmt, generator

Poeziile de dragoste îmi smulg toate emoțiile până mă simt goală, ca o ceapă roșie care a rămas fără fuste. Prea multe lacrimi, eu nu știu să îmi ascund chipul în palme și nici să mă sfârșesc în

Emil este îmbrăcat în pantaloni de stofă – o culoare închisă, imposibil de definit – și cămașă kaki. Mă gândesc la nota discordantă pe care o va face la începutul de an școlar cu toate exagerările

- Ia zi: cum este prietenia cu un popă? Mă privește sătul, ca un constrictor care tocmai a înghițit și nu mai vede ceva de real interes prin jur, speră doar ca discuția să se deșire din picoteala

L-am reîntâlnit pe Ștefan Lewadovschy într-o librărie, nu mă așteptam să-l zăresc acolo, printre cărți și m-am apropiat să îmi confirm excepția, aplicată peste rânduiala unor împrejurări lipsite de

- De la simplu la complex, alegerea nu ține de inteligență, educație sau de statut social. Așa se explică, spre exemplu, de ce un mecanic auto poate avea o filozofie de viață mai nunanțată și mai

Vineri „Vreau să te mai văd” Când o femeie aude cuvintele astea, oricât de indiferent i-ar fi bărbatul care le-a rostit, are un vag sentiment de confort. Eu am avut senzația unui curent electric

Am ajuns la 20 în fața unui local de cartier despre a cărui existență nu aveam habar și eram destul de iritat, pentru că trecusem de câteva ori pe lângă el până să-l găsesc. Apoi la scut timp a

Un bărbat negru se plimbă cu o fetiță în brațe, sub o umbrelă roz. E ușor iritat de privirile ațintite asupra lui de întreaga stradă. Ale mele sunt de admirație – cafeniul, rozul și albul cremos

Mai singur decât un pusnic din munți. El se are pe sine ca pe un fruct tare, în schimb tu ești gol, un gol anecoid, ocupi un spațiu și un timp care nu sunt ale tale. Zilele trec în șirag, ca

O femeie trebuie să învețe să meargă de două ori: o dată în picioare și o dată pe tocuri. La adăpostul înălțimii de 1,75 m-am ferit pe cât posibil de tocurile de 10, până mai ieri, când tentația

Pe strada cu tei anotimpurile mă surprind doar în mișcare. Printre fâșii de lumină, pașii mei se preling fără avertizări sonore, spre o nouă zi. Este un drum cu un singur sens, scurt ca o pauză de

Bunicul din partea mamei Avea privirea ca un satâr de măcelar în ajun de sărbătoare, am auzit că la petrecerile din tinerețe spărgea paharele în dinți... Buna și întreg satul spuneau c-a fost om

Pe străzi trec oameni Cu inimi mari, ca niște catedrale, Ori poate săli de bal ... Gândurile toate, planând în rotocoale Cad zgribulite pe trotuar. Cu pașii largi, grăbiți spre stele Trec

Nu a vrut nici măcar să trecem pe la mine ca să mă schimb, a trebuit să insist prin toate argumentele. Așteptarea cu ochii pe ceas făcea din ea un resort, periculos de comprimat sub forța nerăbdării;

Inima și-a reluat ritmul domol de 60/m, doar venele zvâcnesc de parcă ar trece prin alt trup. Le privesc tresărirea alarmată din încheietura mâinilor și îmi pare străină de mine, ca o avertizare de

Aerul din jurul meu se zvârcolește în cuvinte categorice. Simt inevitabilul în ceafă, aproape, tot mai aproape. M-am deprins să dorm iepurește, cu trupul captiv între cele două lumi, ca o vietate