Sfârtecare - I -

Hmm ... te aștept rânjind a întuneric. Conform tuturor fatalităților ai să îmi ieși în cale, și atunci ... Am să te adulmec cu nările larg deschise, mă voi strecura în umbrele pe care lumina ta \"dreaptă și inocentă\" le creează. Îmi ascut de pe acum ghiarele. Þi-o jur că nu te voi lăsa să-mi scapi, steaua ta va fi în nori când îmi voi dezveli colții. Te-am căutat printre atâtea vise, te-am urărit sub atâtea chipuri, m-am înșelat de prea multe ori ca să nu izbutesc niciodată! A fost o vreme când nu știam cine sunt și a fost o vreme când doar intuiam cine ești. Ieșeai în calea mea ca o ispită de somn dulce și zile ușoare, mă năuceai cu mireasma dulceagă de frăguțe coapte ... Târziu am înțeles că te jucai cu mine un joc crud, că tu vedeai în ochii mei ceea ce voi deveni și nu vroiai decât să îmi înțepi inima cu spinii tăi de trandafir îmbobocit, ca să strecori în ea sensibilitatea bolnăvicioasă. Da ... jocul tău ... jocul tău de copil al soarelui ... dau târcoale cu pași elastici urmelor tale ... nu poți fi departe, îți simt norocul sfidător pe ramurile copacilor, te va părăsi într-o zi, ți-o spun eu, de mine nu există nici o scăpare! Hmm … nu mă voi năpusti asupra ta dintr-o dată, nu … am să fac cercuri mari în jurul tău. La început ai să mă iei drept o nălucă și nu o să simți amenințarea. Mă voi juca și eu cu tine … numai că jocul meu va fi diferit de al tău … eu nu am să fug lăsându-te în întuneric și în disperarea uitării. Îți voi căuta privirea ca să mă afli, va începe hăituiala. Am să îți sfâșii toate iluziile una câte una, îmi vei simți în ceafă respirația înfierbântată de clocotul urii. Am să te las să scapi din colții mei intenționat, ca să ți se zbârlească părul de groază la gândul sfârtecării ce va urma. Și va urma, pe legea mea că va urma! Picioarele mele vor curma orice distanță pe care vei încerca să o pui între noi! Un singur lucru mă întreb: oare, când îmi voi potoli setea cu viața gâlgâind din beregata ta și te voi privi adânc în ochi, mă vei recunoaște? Îți vei aminti izgonirea mea? Vei înțelege nebunia care mă impinge să te anulez? Sau vei închide ochii, tremurând ca un pui de căprioară, și mă vei lăsa să mă simt nerăzbunat? Nu e nimic … îți voi mârâii în urechi toată ura mea! Acum tăcere! Mă intuiești … altfel de ce ai ochii umezi? Pesemne că mi-ai auzit gândul, ești un mare vrăjitor … În două ceasuri mă voi plimba sub soare cu inima ta în dinți … așa, ca să știi și tu ce fel e să nu ai inimă …