Jurnal
contratimp
lumi paralele
1 min lectură·
Mediu
Cubul meu nu mai are nici un colț nesfărâmat.
Pare o sferă perfectă acum.
Dar nimic nu poate fi perfect! Când o sa înțeleg?
Când o să accept acest elementar adevăr de a fi?
Tu trăiești pe vapori, într-un cer în care eu nu pot să pătrund.
Eu trăiesc într-un cub devenit sferă, așteptând să i se ciobească un colț.
Tu ai aflat într-o seară cum crește iarba și timpul cum poate fi măsurat.
Eu am inventat mituri și povești în culori.
Tu ești. Eu sunt.
Niciodată Timpul nu ne va fi.
Fii, așadar!
O sa fiu!
043.588
0

Îmi place geometria această a versurilor pe care o duc mai încolo ca să descopăr o încercare, un început de dualism, ea-el, nu știu de ce nu ai încercat să îi dai și lui o formă, ar fi fost interesant, chiar dacă spui că el trăiește pe vapori, argumentându-i astfel amorfismul...
Doar un singur lucru, nu înțeleg continuitate dintre
\"Cubul meu nu mai are nici un colț nesfărâmat.
Pare o sferă perfectă acum.\"
și
\"Eu trăiesc într-un cub devenit sferă, așteptând să i se ciobească un colț.\"
Sfărâmat și ciobit? Sau ciobirea se referă la sferă?
Cu drag și curiozitate,
Constantin
P.S. ai o virgulă acolo înainte la \"și timpul cum poate fi măsurat\", scoate-o, ai două coordonate copulative!!!