Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

contratimp

lumi paralele

1 min lectură·
Mediu
Cubul meu nu mai are nici un colț nesfărâmat. Pare o sferă perfectă acum. Dar nimic nu poate fi perfect! Când o sa înțeleg? Când o să accept acest elementar adevăr de a fi? Tu trăiești pe vapori, într-un cer în care eu nu pot să pătrund. Eu trăiesc într-un cub devenit sferă, așteptând să i se ciobească un colț. Tu ai aflat într-o seară cum crește iarba și timpul cum poate fi măsurat. Eu am inventat mituri și povești în culori. Tu ești. Eu sunt. Niciodată Timpul nu ne va fi. Fii, așadar! O sa fiu!
043.588
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
97
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Victoria Danis. “contratimp.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/victoria-danis/jurnal/232219/contratimp

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@constantin-codreanuCCConstantin Codreanu
Un joc drăguț cu proverbialul, hamletianul \"a fi...\", doar că aici dilema este extinsă la doi.
Îmi place geometria această a versurilor pe care o duc mai încolo ca să descopăr o încercare, un început de dualism, ea-el, nu știu de ce nu ai încercat să îi dai și lui o formă, ar fi fost interesant, chiar dacă spui că el trăiește pe vapori, argumentându-i astfel amorfismul...
Doar un singur lucru, nu înțeleg continuitate dintre

\"Cubul meu nu mai are nici un colț nesfărâmat.
Pare o sferă perfectă acum.\"

și

\"Eu trăiesc într-un cub devenit sferă, așteptând să i se ciobească un colț.\"

Sfărâmat și ciobit? Sau ciobirea se referă la sferă?

Cu drag și curiozitate,
Constantin

P.S. ai o virgulă acolo înainte la \"și timpul cum poate fi măsurat\", scoate-o, ai două coordonate copulative!!!
0
@victoria-danisVDVictoria Danis
de la \"lecția despre cub\" a lui Nichita mi se trage dorul de perfecțiune și acceptarea imposibilului ei de a-mi fi; îmi tot ciobesc colțurile realității, chiar și atunci când ea seamănă cu o sferă, din teamă și necredință- că ar putea fi rotundă...
iertare pentru virgulă, uneori simt nevoia de virgule și acolo unde nu este cazul!
0
NRNeagu Romeo
Ian sa-ti fac io un cadou de Gheorghe Tomozei:
Noi trecem prin vad,
raul prin vazduh, peste pod.
Calcam peste pasari si nori,
cetatile cresc din adancuri,
mormintele se-ngroapa in stele.

Iubim cand iubirile mor,
suntem singuri in doi;
ochii ni s-au ros de prea mult
maine.
Traim cu fagaduiala lui
ieri...

I se spune: \"iubim cand iubirile mor\".
Victoria, mai sa cred ca vrei deja sa-ti incifrezi poezia(personala) mai pe placul agonilor consacrati de aici.
In fine, Constantin Codreanu are dreptate...si mult (bun)simt.
0
@victoria-danisVDVictoria Danis
... simt o oarece ironie (dojană?) aici...hai să încerc o lămurire: \"personala\" aceasta e întradevăr foarte personală și chiar e scrisă cu ceva timp înainte de a afla de agonici și... încifrările lor. Mulțumesc de cadou, versul lui Tomozei m-a izbit din plin, la fel și faptul că ai simțit că mi se potrivește, aici. Mai aștept \"bip\"-uri, și iartă dacă voi încifra cumva, pe undeva, mai mult decît trebuie!
0