Jurnal
contratimp
lumi paralele
1 min lectură·
Mediu
Cubul meu nu mai are nici un colț nesfărâmat.
Pare o sferă perfectă acum.
Dar nimic nu poate fi perfect! Când o sa înțeleg?
Când o să accept acest elementar adevăr de a fi?
Tu trăiești pe vapori, într-un cer în care eu nu pot să pătrund.
Eu trăiesc într-un cub devenit sferă, așteptând să i se ciobească un colț.
Tu ai aflat într-o seară cum crește iarba și timpul cum poate fi măsurat.
Eu am inventat mituri și povești în culori.
Tu ești. Eu sunt.
Niciodată Timpul nu ne va fi.
Fii, așadar!
O sa fiu!
043.605
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Victoria Danis
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Victoria Danis. “contratimp.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/victoria-danis/jurnal/232219/contratimpComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VDde la \"lecția despre cub\" a lui Nichita mi se trage dorul de perfecțiune și acceptarea imposibilului ei de a-mi fi; îmi tot ciobesc colțurile realității, chiar și atunci când ea seamănă cu o sferă, din teamă și necredință- că ar putea fi rotundă...
iertare pentru virgulă, uneori simt nevoia de virgule și acolo unde nu este cazul!
iertare pentru virgulă, uneori simt nevoia de virgule și acolo unde nu este cazul!
0
NR
Ian sa-ti fac io un cadou de Gheorghe Tomozei:
Noi trecem prin vad,
raul prin vazduh, peste pod.
Calcam peste pasari si nori,
cetatile cresc din adancuri,
mormintele se-ngroapa in stele.
Iubim cand iubirile mor,
suntem singuri in doi;
ochii ni s-au ros de prea mult
maine.
Traim cu fagaduiala lui
ieri...
I se spune: \"iubim cand iubirile mor\".
Victoria, mai sa cred ca vrei deja sa-ti incifrezi poezia(personala) mai pe placul agonilor consacrati de aici.
In fine, Constantin Codreanu are dreptate...si mult (bun)simt.
Noi trecem prin vad,
raul prin vazduh, peste pod.
Calcam peste pasari si nori,
cetatile cresc din adancuri,
mormintele se-ngroapa in stele.
Iubim cand iubirile mor,
suntem singuri in doi;
ochii ni s-au ros de prea mult
maine.
Traim cu fagaduiala lui
ieri...
I se spune: \"iubim cand iubirile mor\".
Victoria, mai sa cred ca vrei deja sa-ti incifrezi poezia(personala) mai pe placul agonilor consacrati de aici.
In fine, Constantin Codreanu are dreptate...si mult (bun)simt.
0
VD... simt o oarece ironie (dojană?) aici...hai să încerc o lămurire: \"personala\" aceasta e întradevăr foarte personală și chiar e scrisă cu ceva timp înainte de a afla de agonici și... încifrările lor. Mulțumesc de cadou, versul lui Tomozei m-a izbit din plin, la fel și faptul că ai simțit că mi se potrivește, aici. Mai aștept \"bip\"-uri, și iartă dacă voi încifra cumva, pe undeva, mai mult decît trebuie!
0
Îmi place geometria această a versurilor pe care o duc mai încolo ca să descopăr o încercare, un început de dualism, ea-el, nu știu de ce nu ai încercat să îi dai și lui o formă, ar fi fost interesant, chiar dacă spui că el trăiește pe vapori, argumentându-i astfel amorfismul...
Doar un singur lucru, nu înțeleg continuitate dintre
\"Cubul meu nu mai are nici un colț nesfărâmat.
Pare o sferă perfectă acum.\"
și
\"Eu trăiesc într-un cub devenit sferă, așteptând să i se ciobească un colț.\"
Sfărâmat și ciobit? Sau ciobirea se referă la sferă?
Cu drag și curiozitate,
Constantin
P.S. ai o virgulă acolo înainte la \"și timpul cum poate fi măsurat\", scoate-o, ai două coordonate copulative!!!