mersul pe sârmă

tăcerea ta adâncește dezechilibrul dintre mine și timp. nu mai știu cum să trec printre pomii înfloriți/ fără lacrimi. dacă ai fi aici dacă m-ai ține de mână aș putea chiar să plâng/ să fiu fericită. dacă ai fi aici aș putea chiar să uit dorul de toamnă. dar tu taci nesfârșit/ eu rămân să înfrunt nebunia acestui anotimp/ neputincioasă privesc cum mă sfâșie în dureri incolore.