noduri
încă un fir de păr alb luminând drumul acesta tăcut șerpuind printre nedumerite anotimpuri încă un rid iscodind măștile sub care chipul se strâge în falduri de scoică pentru a-și limpezi
VDVictoria Danisincizii
doar cuvintele mele te pot fulgera / lasere invizibile ce trec prin trupul gândului tău făcând incizii pe cordul deschis al iubirii.
VDVictoria Danisamănuntele unei dimineți oarecare
deasupra blocului înalt ce-mi ciopârțește zi de zi orizontul, o rămășiță de lună alunecând grăbită către noaptea altui meridian; zori proaspeți, tropăind cu dezinvoltură prin toate ungherele de
VDVictoria Daniscând tac
când tac strâng între pleoape perdele de lacrimi -dantelării transparente în ferestrele ochilor, bine ascunse- când tac în culori nevorbite îmi agăț sentimentele potrivindu-le
VDVictoria Daniscondamnări repetate
primăvara e temnița mea de tortură -condamnare anuală la furia iubirii- lumina crudă taie adânc în retină -curg iriși în iarba mijită. degete aleargă, livide și reci, -fascicule de lumină
VDVictoria Danisde piatră să fie...
de piatră să fie cuvântul. să bat zadarnic în litera lui. nimic să nu se audă dincolo. nici un ecou să nu străbată această tăcere. de piatră să fie privirea ochilor cu dalta săpată-n
VDVictoria Danisîntoarce clepsidra
măsor zilele în așteptări. întorc clepsidra până obosesc și adorm vertical cu nisipul curgându-mi în ochi cu drumul pe care ar trebui să apari , bătătorit și arid, intrându-mi în vene. adorm
VDVictoria Daniscăutări
lumina dimineții curge șiroaie alunec pe treptele ei dezmățate strivind sub tălpi visul în care noaptea întreagă adun ghioceii pierduți sub mormane de zgură și-n bălți cu noroi tu mă
VDVictoria Daniscăutând drumuri
diminețile sunt răscruci- o mie de drumuri se desprind care încotro, eu stau în cerc și mă-ntreb pe care s-apuc care-i calea spre tine niciodată n-o știu în fiecare zi altundeva te așezi altă
VDVictoria Danispopas
deschide larg ușa și primește înăuntru pasărea inimii mele. dă-i o lacrimă să-și astâmpere dorul, pune-i lângă fereastră o ramură verde să-și odihnească cântul prelung- amețit de-atâtea
VDVictoria Danisposibil final de poveste
-ai grijă de tine!- și-au spus unul-altuia, la plecare. (în fața lor timpul își deschidea cerurile, lumina se arăta ca o fată morgana, se desena, în depărtări, curcubeul...) și-au pornit
VDVictoria Danispas suspendat
tăcerea ta mă acoperă cu neliniște. la capătul răbdării neștiutul se ascunde în cuiburi de viespi. pasul pe care-l fac înainte s-ar vrea oprit, suspendat . orizontul -întâia
VDVictoria Danismultiplicare
fiecare cuvânt naște un altul înainte de-a fi rostit pe de-a-ntregul. fiecare tăcere se multiplică dureros de curând- cercuri concentrice în oglinda în care te-arăți. cuvintele sunt ale
VDVictoria Danisspirală
trăiesc sacadat, paralel, recompunându-mă neașteptat din fragmente de memorie istovită. privesc îngrozită mormanele de nisip care așteaptă să curgă în clepsidră- timp ramas de
VDVictoria Danisprevestire
Am înlăuntru-mi o mie de gânduri: se incolăcesc, se înfoaie, și-o iau unul-altuia înainte, care-pe-care să iasă în față, să scoată în lumină țipătul său, aburul său, arderea,
VDVictoria Danistot mai frig, tot mai frig
mi se face tot mai frig, tot mai frig... de-atâta frig inima abia că mai curge, se-nfioară fiecare celulă, geana ochilor tremură, pasul atârnă suspendat între drumuri, degetele se desprind de
VDVictoria Danisnuferi
ascuțită-i piatra care lovește secunda. mâna ta arde până la sânge, până la os. nerostitele vorbe se agață de umbra trecerii tale prin Timp. ma așez, tăcută, la piciorul pământului. e
VDVictoria Danisîntruchipare
Vreau să fiu noapte ce din noapte-și va face chip pentru ziua ce vine. Am luat două stele și-am lăsat în ele doar jarul mocnit: ochii mei. Din fuioare de –ntuneric ascuns la care-am
VDVictoria Danismiez de noapte
miez de noapte... rădăcină de cer înfășurată pe trup de stea în timp de decembrie. săgeată de lună adunând rămășițele zilei. și rămășițele anului care stă să se piardă . și rămășițele dorului
VDVictoria Danisazi nu am...
Azi nu am gânduri. Doar păreri, doar urme de-ntrebări mirate, voalate, stinse, risipite-n zări, fuioare albe-n depărtare desenate... Azi n-am cuvinte. Doar tăceri -ascunse-n ochii triști,
VDVictoria Daniscenușa unui ornic oprit
Þin în pumnii strânși, speriați, cenușa unui ornic oprit. În secunda aceea ruptă din vis și din noapte, când de jur împrejur se prăbușeau fortarețe- în secunda aceea dintre paradis și
VDVictoria Danis