de piatră să fie...

Poezia este scris în stilul lui N. Stănescu, o poezie cu foarte multe influențe. Sunt destul de multe clișee, încărcată cu figuri de stil, privind scrierea modernă, a anilor 2000, dar fiecare are dreptul de a scrie așa cum simte, așadar susțin, pentru că ideea este interesantă.

Toate cele bune.

mi-o placut. este o poezie cu (mult)stil (intrecand cu mult \"scrierea\" - daca-i putem spune \"scriere\" - anilor 2000).
(si yo) sustin acest text pentru ca re-gasesc in el acel poesis for the masses atat de necesar celor care vor sa transmita ceva.
felicitari, victoria

cu stima, blueboy

mulțumesc de răgaz, citire și susținere, recunosc că Nichita îmi este idol și cu siguranță cuvintele și înțelesurile mele asupra lumii se filtrează prin ale sale. Mulțumesc și de observații, eu chiar am nevoie de ele, sunt un truditor care abia a prins curaj să pună pe hârtie stări și sentimente care-mi erau și-mi sunt prea-plin de suflet.

și mă bucur dac-am reușit să transmit ceva, e un text care a stat mult în sertar și s-a slefuit greu, nici acum nu sunt convinsă că ar fi în forma sa finală, aștept așadar ...

despre cuvânt:
nici un ecou
să nu străbată această tăcere

despre ochi:
nici o lacrimă
să nu se prelingă peste această tăcere

despre inimă:
nici un cânt
să nu poată pătrunde această tăcere.

Să nu vorbești, să nu plângi, să nu cânți
să taci, fiindcă a tăcea înseamnă toate astea la un loc.
Ai transmis sensibilitatea ta.

da, Nicolae, a tăcea înseamnă de multe ori a rosti toate cele nerostite, a plânge cele fără lacrimi rămase, a cânta cele fără sunete trezindu-se - dinlăuntru-ne.
Stiu bine că ai înțeles, aceasta-i esența, mulțumesc!