Negru Nicolae

Îmi fac cafea în fiecare dimineață. Vorbesc la telefon, răspund la o mie de întrebări. Uneori râd, mai ales când te văd fericită. Fiecare respirație mărturisește că încă nu vreau să dispar pur și

Alerg prin oraș să-mi ucid spaima de timp e sâmbătă și toți sunt plecați în căutarea norocului. Mă întorc acasă, biruit de osteneală Liftul - încremenit. Urc scările La doi, o femeie asfixiază

Nu mai spun nimic, Doamne. Stau. Rănit. Gol. Sfărâmat de propria mea risipire. Nu te mai cert. Nu mai știu cum. Dar Te aștept. În tăcere. În adânc. În tot ce-am devenit. Amin.

Doamne, nu mai am cuvinte. Tot ce sunt e o durere fără glas, o sfâșiere care nu poate fi spusă. Dar Tu știi. Tu cunoști adâncul inimii mele. Primește-mi suspinul ca o jertfă, lacrima ca o

te-am întâlnit prima oară, inima mea a încetat să mai bată câteva secunde nu știu cum ochii tăi aveau strălucirea intensă a ochilor mei sărutarea buzelor mele a întâlnit sărutarea

au coborât în inimă inima era pură energie, un sentiment care locuia deasupra norilor auzul și ochiul, gura și nasul cântăreau ceva mai mult decât aerul rarefiat al înălțimilor dar

trebuie să mergi alături de mine eu merg pe un altfel de drum ... trecutul, ca o prostituată, îmi face cu mâna din marginea șoselei trag pe dreapta mă opresc în punctul de

ce înseamnă să pictezi cu ochii un punct galben roșu apoi negru Omul acesta este nebun jur ca este! liniste! liniste! aici pictează doar drepții cu inima, cu pumnul cu ură

ceasuri întregi în Umbra unui cuvânt admirandu-l și în același timp dorindu-l cu nesaț Eu cred că Lumina și Întunericul din el ar putea deveni ochii prin care mă văd pe dinăuntru.

închis undeva la etajul doi al blocului, îmbrăcat în pijamale, pretinzând că nu s-a întâmplat nimic la cei 50 de ani, mă uit la filmul prost al vieții mele: femei, țigări, petreceri,

În seara asta nu e nici un tab pe strada mea ( încă ) nici o mitralieră, nici măcar un tanc în seara asta, nimeni nu apară pe nimeni, nimeni nu trage în nimeni e o tăcere cum n-a mai

Ce dracu, să vorbim despre coronavirus ne place să scriem despre ceea ce nu înțelegem să stăm izolați în case, dezinfectate sau în fata blocului, înjurând femeia de serviciu că a

sunt un bărbat interesant știu ... nu-mi plac poeziile cu miros de plastic ornamental la fel cum știu că nu iubesc toate femeile, pe care le-am avut în viața mea Dumnezeu știe că

Văd la televizor convoaiele militare, supraîncărcate, cu morții Italiei și ai lumii întregi în seara asta se lasă liniștea și peste propria-mi viață, pe care, recunosc, n-am știut

Îl purtăm la sân, în pântece, în zvâcnirile cărnii rănite, în respirație, în ochi, în plămâni, în lacrimi, în râs, în organele flămânde și însetate, pe umeri, în spinare, în piele, sub unghii,

Sper ca bătrâna mea pulă să nu iasă la pensie dacă până la 50 a fost ok încă nici o vizită la medicul de familie, nici o operație, nici un semn, nici o cicatrice sau scurgere de

Când voi ajunge acasă voi bea în cinstea vieții, o palincă și un vin vechi, din beciul moșului meu însă, oricât de bune ar fi palinca sau vinul nu se compară cu aerul odăii din casa de

nu a înțeles nimic din ţara în care s-a născut, din dragostea mea și a mamei sale Acum patru ani s-a dus în "Regatul Unit" fără să ne dea explicații azi îmi cere să-i trimit un borcan cu

Niște țigani se uită la mine insistent și foarte veseli - Ce pot să vadă la un bărbat, dimineața, în metrou? Ah! Îmi amintesc graba cu care am plecat mă uit în jos... Asta e! prohabul

sună a cântec de ţară profund amar și dureros, când îmi arunc cuvintele în pântecele unei mame abandonate de proprii ei fii rămâne ţara fără de ei ei, ce mai rămân?

de vineri seara până duminică la amiază ne înfuriem foarte tare pe viață mama dracului de soartă și de nenoroc! în timpul săptămânii totul este ok nu suntem liberi, nu avem timp să

După mulţi ani trec peste podul Dâmboviței (de la timpuri noi) cu șirul femeilor care m-au iubit, în urma mea tata mă vede singur, îmi iese în faţă și-mi zice: n-ai zis tu, măi

De câte ori vreau să mor lumina din mine se tulbură și atunci încep să vorbesc cu sete despre viață mai am multe de spus despre mine și nu v-am spus nici măcar un sfert seara nu

Se apropie marea aniversare a iernii voi purta din nou chipiul de liceean idiot şi matricola pe bratul stâng şi o