Poezie
Simţurile
1 min lectură·
Mediu
au coborât
în inimă
inima era pură energie,
un sentiment
care
locuia deasupra norilor
auzul și ochiul, gura
și nasul cântăreau ceva mai mult
decât
aerul rarefiat al înălțimilor
dar acum
inima nu se
mai uită în sus,
nu mai respiră aerul de dincolo de nori
am coborât
în tumultul lumii,
am râvnit ce râvnește ea,
am urât ce urăște ea,
până ce am devenit
carne și oase
acum ochii mei nu se mai ostenesc
să vadă deasupra,
nu mai văd decât cu trupul
și trupul nu vede decât alte trupuri.
026
0
RR