Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@negru-nicolaeNN
Negru Nicolae
@negru-nicolae
Jurnal

Nu-i decât un nebun

1 min lectură·
Mediu
De câte ori vreau să mor lumina din mine se tulbură și atunci încep să vorbesc cu sete despre viață mai am multe de spus despre mine și nu v-am spus nici măcar un sfert seara nu merg nici înapoi nici înainte sunt suspendat de viață cu un fir de păianjen! noaptea mă întorc cu lăcomie pe cealaltă parte a ființei, morții nu-mi dau pace dumnezeul meu si al lor nu-mi dă pace pană spre dimineață dimineața mă întâlnesc cu voi, voi mă puneți la punct eu însumi mă pun la punct, voi mă condamnați pentru jumătate din viața trăită eu însumi mă condamn o zi o sută în sfârșit, ziua îmi dau seama că nu v-am spus tot ce aveam de spus poate nu știu să vorbesc decât cu morții mei lumea mă vede și zice: dă-l dracului, nu-l vedeti? nu-i decât un nebun!.
022.123
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
145
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Negru Nicolae. “Nu-i decât un nebun.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/negru-nicolae/jurnal/14135563/nu-i-decat-un-nebun

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu✓
am citit din poezia ta și mi se pare că ai fost trecut cu vederea pe aici. Nesesizat! Ai un cuvânt deosebit de spus. Nu am ales neapărat acest poem să evidențiez, puteam în oricare altul. Ce frumos cuvânt ai! Ce discret! Ce plenar, totodată!
Tulburarea din acest poem este radicală!
Din partea mea, o stea nebună!
0
Distincție acordată
@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller✓
Am întrat în comentarii și am descoperit acest poem atât de curgator. Poezia dv e un strigăt tăcut, ca un fir de păianjen între viață și moarte, între zi și noapte, între vina asumată și tăcerea care arde. M-a atins modul în care fragilitatea ființei devine forță poetică, cum lăcomia de viață coabitează cu un dor nespus al morții. Ultimul vers, crud și sincer, lasă rana deschisă — și tocmai de aceea, adevărată.
Îmi pare că fiecare strofă e un fel de spovedanie nerostită în biserica nopții, iar dimineața aduce nu lumină, ci judecată. E o poezie vie, care se zbate între sensuri și nu caută răspunsuri, ci curajul de a spune ce doare. Mulțumesc că ati scris-o — poate că, fără să știti, ati vorbit și pentru alții, și chiar pentru mine. Las steluța și pentru curgerea lina a poeziei dv- fapt ce sincer va spun ca mie nu îmi da cu plus dar admir și iubesc când întâlnesc.
0