Timpul ca o curvă

Lăsați-mă dracului în pace! striga Vasi, din fundul curții, ținându-se cu mâinile de coaie, însă cu cât striga mai tare cu atât tăcerea dimineții îl strivea și mai mult nevastă-sa și copiii se uitau la el dar cred că nu-l vedeau așa cum era: trântit la pământ, cu ochii holbați, fără aer, confuz, așteptând ce? poate că nu-i ăsta sfârșitul... nu zicea popa că moartea nu-i moarte, că omul nu moare după ce moare și alte alea? nu-i turna nevastă-sa baliverne în fiecare zi? nu lua în fiecare zi un pumn de pastile? viața sau ceea ce înseamnă ea e un timp care se lăsa ușor între picioarele lui întocmai ca o curvă nu contează ce zice popa sau medicul sau nevasta ci vasi așteaptă să treacă durerea și să uite că ar putea spăla putina chiar în clipa asta oricum viața nu are nevoie de înțelepți ci de bieți bărbați căzuți la pământ, cu mâinile pe coaie.