Poezie
Strada Sf. Ecaterina nr. 4
Teddy
1 min lectură·
Mediu
etajul întăi, mai exact camera 104
suntem de ceva vreme eșuați la etajul întâi al căminului
de la teologie
degeaba încercăm să ne ferim
vântul aduce mirosul de căcat până la noi
(între timp nenorocul plutește deasupra și nu știm ce ni se pregătește)
aici nu se trăiește
aici se înjură viața
prin ferestre prin aer prin ziduri
dacă nu ești atent ți se fute norocul pentru totdeauna
dimineața căminul dispare complet în ceață
pentru că se intră în Sf. Ecaterina pentru sfânta prezență (de data aceasta nenorocul plutește deasupra icoanelor)
nu se știe iciodată
cine cu cine pe cine
am încercat să aflu dar până la urmă n-am aflat decât ce și cât mănâncă administratorul
și cu cine se mai fute șeful de la instalații sanitare
aici se înjură prin ferestre prin aer prin ziduri
așa fac toți
așa voi face în curând și eu.
043.175
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Negru Nicolae
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Negru Nicolae. “Strada Sf. Ecaterina nr. 4.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/negru-nicolae/poezie/14088541/strada-sf-ecaterina-nr-4Comentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ILCa fostă trăitoare într-un cămin de acest gen pot spune că ai redat perfect atmosfera. Atâta doar că eu aș fi adăugat ceva elemente cu Dâmbovița și Regie :) Îmi place poemul, te trimite la o lume subterană a simțurilor, cea adevărată.
0
NNDomnule Victor, aveți dreptate!
Poate nu e poezie, poate e o confesiune despre ce am trăit, văzut, simțit pe viu.
Interesant este că pe la ora două noaptea, cineva deschidea fereastra și urla cât îl ținea gura, asta se întâmpla ăn sesiune, aproape în fiecare seară timp de 2-3 minute. Individul se elibera de toate spaimele sale.
Așa și eu, mă trezesc și urlu și mă eliberez pentru că s-au adunat prea multe în mine.
Irina, dacă ai trăit în cămin, ai simțit armosfera boemă de cămin.
Poate nu e poezie, poate e o confesiune despre ce am trăit, văzut, simțit pe viu.
Interesant este că pe la ora două noaptea, cineva deschidea fereastra și urla cât îl ținea gura, asta se întâmpla ăn sesiune, aproape în fiecare seară timp de 2-3 minute. Individul se elibera de toate spaimele sale.
Așa și eu, mă trezesc și urlu și mă eliberez pentru că s-au adunat prea multe în mine.
Irina, dacă ai trăit în cămin, ai simțit armosfera boemă de cămin.
0
NDDeznădejdea pe care o trăiește personajul depășește duritatea metaforelor negative. Are alte aspirații decât acelea de a locui în căminul teologiei. Când îți dorești foarte mult un lucru nu mai contează mirosul pe care îl percepi, constrângerea la care ești supus, deoarece finalitatea, merită sacrificiul, dacă aspirația este reală. Rabzi!
Eu am locuit cinci ani la etajul 4, în corpul G din Regie și vara, în sesiune, urlatul studenților, plictisiți de atâta toceală, târziu în noapte, era pentru mine o distracție pe cinste. Urlatul era agrementat cu bubuiala unor borcane și chiar damigene din sticlă, direct pe ciment. Studenții din două blocuri, (cămine) se luau la întrecere în urlat și în bubuieli de borcane!
Nu aveam sictirul pe care îl manifești tu azi, în text, dar cauzele sunt cu siguranță altele, mai adânci.
În concluzie textul are vigoarea sincerității.
Eu am locuit cinci ani la etajul 4, în corpul G din Regie și vara, în sesiune, urlatul studenților, plictisiți de atâta toceală, târziu în noapte, era pentru mine o distracție pe cinste. Urlatul era agrementat cu bubuiala unor borcane și chiar damigene din sticlă, direct pe ciment. Studenții din două blocuri, (cămine) se luau la întrecere în urlat și în bubuieli de borcane!
Nu aveam sictirul pe care îl manifești tu azi, în text, dar cauzele sunt cu siguranță altele, mai adânci.
În concluzie textul are vigoarea sincerității.
0
in primul rand e clar ca poezia are drumurile si oamenii ei. e la fel ca atunci cand mergi la o bere cu prietenii si ai prieteni, si berea e mai buna. la fel e in poezie si stiu ca veti spune, bine_bine, dar "asa fac toti" :). F.k si trebuie sa va dau dreptate, dar nu peste tot "se injura prin ferestre prin aer prin ziduri" si daca se injura, e ca si cum as pune o batranica simpatica sa injure :)si in cel mai bun caz injuratura ei va fi ca zaharul, dar de cele mai multe ori...adevarul e ca ti se face tie jena de nepotrivire. stiu multi autori care scriu "bine" si pe care ii "iubesc", dar care nu vor reusi niciodata sa scrie o poezie si stiti de ce!? "degeaba încercăm să ne ferim
vântul aduce mirosul de căcat până la noi" uite de asta!
din pacate in poezia prezentului
"aici nu se trăiește
aici se înjură viața" si atunci la ce mai e buna poezia? la nimic. daca nepoezia ar durea in oameni, ar fi la fel ca si cu prostia, ar urla multi: "suntem de ceva vreme eșuați la etajul întâi al căminului
de la teologie" si nu intamplator am ales versurile astea.
sa mai zic!? am sa inchei cu: "(de data aceasta nenorocul plutește deasupra icoanelor)"
imi place poezia ta. ba nu! imi place mult poezia ta! de fapt nici nu stiu daca e bine sa ii spun poezie, pentru ca in felul asta ar putea fi comparata cu alte poezii si nu e cinstit pentru ceea ce simt.
imi place atitudinea ta, nechinuita, traita, nevanduta, sincera...cate si mai cate de spus.
oameni buni, luati de priviti poetul!
Victor