Simţurile
au coborât în inimă inima era pură energie, un sentiment care locuia deasupra norilor auzul și ochiul, gura și nasul cântăreau ceva mai mult decât aerul rarefiat al înălțimilor dar
Nu știți
ce înseamnă să pictezi cu ochii un punct galben roșu apoi negru Omul acesta este nebun jur ca este! liniste! liniste! aici pictează doar drepții cu inima, cu pumnul cu ură
Pot sta
ceasuri întregi în Umbra unui cuvânt admirandu-l și în același timp dorindu-l cu nesaț Eu cred că Lumina și Întunericul din el ar putea deveni ochii prin care mă văd pe dinăuntru.
Sunt
închis undeva la etajul doi al blocului, îmbrăcat în pijamale, pretinzând că nu s-a întâmplat nimic la cei 50 de ani, mă uit la filmul prost al vieții mele: femei, țigări, petreceri,
Emoție
Se apropie marea aniversare a iernii voi purta din nou chipiul de liceean idiot şi matricola pe bratul stâng şi o
Acasă
mă scol dimineața târziu intru în gura metroului tremurând pentru noua zi din viata mea șeful mă înjură din toți rărunchii și continuă așa să mă înjure printre dinți la cinci fix îmi
Bărbații
ninge liniștit peste București noaptea bărbații își schimbă sufletele între ei după care se respiră unul pe altul până pe la amiază când de mirare, femeile fac ochi mari cât
Imi pare rău
pentru mine că nu sunt genial din ochi nu-mi curg râuri, nici fluvii nici izvoare, ci sentimente ascuțite (doamne!) atât de ascuțite încât mă rănesc atunci (doar) mă vindec de
Romania mea de dincolo
la marginea italiei moartea are miros de pește putred mahărul care ne înjură în italiană nu ne mai înspăimântă nici măcar ferma veche cu melci uriași care lasă urme albe pe ziduri
Dor
Carmen se va întoarce acasă alergând alergând alergând hai să ne trezim din somnul acestei vieți, să respirăm usurați de sentimentele ce ne-au ramas in urmă mai ales de dragoste! locul
E bine să fii mort în partea dreaptă
Mă întorc acasă, mișcând sacadat din buze opresc citroen-ul aproape de Cunța (toată lumea stie că pe aici trec 2 trenuri pe zi, unul dimineața si altul catre seară) pare că cerul se
O grămadă de nimicuri
În noaptea asta scriu cu fericirea pe care o am numai din octombrie până în aprilie când dă căldura până atunci îi spuneam mereu lui Vasi să nu mai bea că într-o zi îl va lua dracu
Dacă
nu m-ar fi silit mama să port ochelari nu aș fi văzut decât ce aș fi vrut eu să văd priveam pe sub ochi realitatea îngăduită de mine până la un punct când vedeam aievea, prin aer, alți
Suntem groaznici
stiu, știu, toți suntem groaznici trăim, urâm, iubim, murim însă nu știu de ce tot mai des mă întristează faptul că sunt om într-o zi, pe când aveam zece ani, mama se uită lung la mine
Liceul dintre blocuri
Dirigintele îmi vorbește oriunde oricum zi și noapte e în urechile mele după păpușarul pitit în urechi urmez eu și după mine altcineva gata să asculte ce are el de spus Îi
Strada Sf. Ecaterina nr. 4
etajul întăi, mai exact camera 104 suntem de ceva vreme eșuați la etajul întâi al căminului de la teologie degeaba încercăm să ne ferim vântul aduce mirosul de căcat până la noi (între
să mă simți
Cuvintele tale aleargă haotic prin creierul meu unul zece o sută de teamă incep să citesc poezie mi-e frică inima mea e un copil mi-e frică să nu se oprească să nu-mi cadă din piept să
N-am să mor, mamă
sunt fericit nimeni nu va putea să ne deranjeze cărțile patul metalic bucătăria de 1x2 micul-dejun ușa încuiată un așa zis ritual al fericirii am nume liber nimeni nu va îndrăzni să râdă de
Derapaj de toamnă
Zi de toamnă câinii au haine de ploaie, copacii intra in greva foamei doi băieți de liceu lipesc afișe prin oraș cimitirul nordic așteaptă mortii, morții așteaptă cuminți
