Dacă

Am scris un comentariu frumos la poezia ta care din păcate s-a șters pentru că a avut loc o sincopă a netului. Se spune că nimic nu e întâmplător. :) În orice caz, voiam să spun că mi-era dor de poeziile tale și că dau dependență prin combinația de tristețe, sarcasm, melancolie și un pic de ceva pe deasupra - je ne sais quoi. :)

Poezia de mai sus mi se pare o reușită atât stilistică, dar mai ales prin această superbă metaforă a ochilor, a vederii. Oricum, ochelarii au alterat vederea, dar chiar și așa, probabil că ar fi existat alte și alte motive pentru care ai fi deviat de la un traseu al purității și al subiectivității tale absolute.
Ce om ai fi fost? Probabil un înger- alb sau negru. Nu te uita cu spaimă la cer, că de acolo vine scăparea :)
Finalul poemului, de asemenea, mi se pare foarte expresiv