Poezie
Sâmbăta fără ieșire
1 min lectură·
Mediu
Alerg prin oraș să-mi ucid
spaima de timp
e sâmbătă și toți sunt plecați
în căutarea norocului.
Mă întorc acasă, biruit de osteneală
Liftul - încremenit.
Urc scările
La doi, o femeie asfixiază tăcerea udând florile.
Un pick-up vechi zgârie un blues
La trei este încă cineva ...
Suntem de o vârstă
ascultăm amândoi,
măsurând
a cui singurătate e mai adâncă
Nu ne-am vorbit niciodată,
dar în fiecare seară umbrele noastre
se întâlnesc pe casa scării.
Deschid o sticlă cu vin. Paharul se umple încet
ca o rană.
Câțiva pensionari întârzie
în fața blocului,
aplecați asupra unei table de șah,
ca niște astronomi
care încearcă să repare universul.
Pe la șapte, în sfârșit, cineva strigă: șah-mat.
O iluzie de noroc începe să plutească în aer.
Beau sângele acestui vin până când
timpul se prăbușește
în mine
Nu vreau să sting lumina, nu încă.
0010
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Negru Nicolae
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 143
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Negru Nicolae. “Sâmbăta fără ieșire .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/negru-nicolae/poezie/14202614/sambata-fara-iesireComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.