Virus

Ce dracu, să vorbim despre coronavirus ne place să scriem despre ceea ce nu înțelegem să stăm izolați în case, dezinfectate sau în fata blocului, înjurând femeia de serviciu că a folosit prea mult clor să scriem despre toate, deși habar nu avem despre ce și cum să ne pișăm în metafore, să ne plângem când scriem și suntem încurajați de celebri anonimi aici (he he) se scrie cu nervozitate despre viață deși nu există nici cea mai mică idee despre ea viața e un cuvânt de rahat în care poți scormoni, murdărindu-te, fără sa afli nimic gust orice experiență, îmi bag picioarele, fără să înțeleg nimic din ce mi se întâmplă fac cumpărături în carrefour, printre măști cu chip de om, ah, îmi vine să vomit de propia-mi silă vin acasă, îmi borăsc gândurile, ca într-o terapie, încerc să scap de frică sunt încă viu, mă spăl pe dinți de câteva ori pe zi, alerg prin oraș, port trening și teniși, mă spăl pe mâini și pe față, iarăși și iarăși, în general trăiesc și consum alcool în timp ce guvernul are dreptate corona este o curvă, de care vreau să scap după ce am futut-o he he, seara târziu, când citesc poezii și stau pe veceu am senzația (de fiecare dată) că virusul imi iese pe cur.