Negru Nicolae

Nu mai spun nimic, Doamne. Stau. Rănit. Gol. Sfărâmat de propria mea risipire. Nu te mai cert. Nu mai știu cum. Dar Te aștept. În tăcere. În adânc. În tot ce-am devenit. Amin.

Ce dracu, să vorbim despre coronavirus ne place să scriem despre ceea ce nu înțelegem să stăm izolați în case, dezinfectate sau în fata blocului, înjurând femeia de serviciu că a

Sper ca bătrâna mea pulă să nu iasă la pensie dacă până la 50 a fost ok încă nici o vizită la medicul de familie, nici o operație, nici un semn, nici o cicatrice sau scurgere de

nu m-ar fi silit mama să port ochelari nu aș fi văzut decât ce aș fi vrut eu să văd priveam pe sub ochi realitatea îngăduită de mine până la un punct când vedeam aievea, prin aer, alți

Un lup alb mă însoțește peste tot noaptea și dimineața în restul zilei mă sfâșie într-o apă intr-adins cenușie ceva din inima mea zdrențuită îl iubește.

anul 2016, în București primăvara cu o zi înaintea bunei vestiri Ies înfrigurat din căminul de nefamiliști mă îndrept spre Unirii o tânără cântă vivaldi la vioară mă vede o cunosc mă

sunt fericit nimeni nu va putea să ne deranjeze cărțile patul metalic bucătăria de 1x2 micul-dejun ușa încuiată un așa zis ritual al fericirii am nume liber nimeni nu va îndrăzni să râdă de

Teddy e topit de plăcere, ochii lui se preling prin ferestre până dincolo, unde femeile își înfășoară vaginele pe bețe cu vată de zahăr ele trec pe rând cu lumina lunii în pântece,

După mulţi ani trec peste podul Dâmboviței (de la timpuri noi) cu șirul femeilor care m-au iubit, în urma mea tata mă vede singur, îmi iese în faţă și-mi zice: n-ai zis tu, măi

etajul întăi, mai exact camera 104 suntem de ceva vreme eșuați la etajul întâi al căminului de la teologie degeaba încercăm să ne ferim vântul aduce mirosul de căcat până la noi (între

Mă întorc acasă, mișcând sacadat din buze opresc citroen-ul aproape de Cunța (toată lumea stie că pe aici trec 2 trenuri pe zi, unul dimineața si altul catre seară) pare că cerul se

Niște țigani se uită la mine insistent și foarte veseli - Ce pot să vadă la un bărbat, dimineața, în metrou? Ah! Îmi amintesc graba cu care am plecat mă uit în jos... Asta e! prohabul

Nu te mai părăsesc, amice, jur să rămân cu tine! Chiar dacă nimeni nu ascultă pe nimeni du-te în locul în care am fost ultima oară și strigă: Florin Cristian P. n-a fugit, n-a dat-o în bară, n-a

ce înseamnă să pictezi cu ochii un punct galben roșu apoi negru Omul acesta este nebun jur ca este! liniste! liniste! aici pictează doar drepții cu inima, cu pumnul cu ură

Nopțile vorbesc cu o inimă de femeie De la o vreme mă însoțește peste tot! Ziua de azi(cod galben ninsori abundente) cafea mașină benzină servici casă masă televizor țigară cană

De câte ori vreau să mor lumina din mine se tulbură și atunci încep să vorbesc cu sete despre viață mai am multe de spus despre mine și nu v-am spus nici măcar un sfert seara nu

stiu, știu, toți suntem groaznici trăim, urâm, iubim, murim însă nu știu de ce tot mai des mă întristează faptul că sunt om într-o zi, pe când aveam zece ani, mama se uită lung la mine

scriu despre sinucidere acum când mulți o fac cu atâta indiferență cu atâta lejeritate să nu scriu nici despre mânie, durere sau ne-durere despre beție, despre puroiul galben-verzui din

Guvernul nu mai are monopol pe aviație în otopeni alții pilotează acum aerul zbor cu blue air adorm treptat într-un film englezesc cu happy end Bă Dinule, îmi zice pe facebook, mie

Teddy avea un ceasornic pe care îl îmbăta cu coniac pe la ora două din noapte mai avea undeva la capul patului de fier o pară uriașă pe care o credea pruncul lui într-o zi s-a auzit

Știu, s-ar putea să mă simt ramolit, când mă scol să fiu făcut praf după două pahare de tărie să mă doară spatele când mă aplec peste balcon să o văd pe ea plecând de acasă Teddy, Teddy,

Dimineața îmi iau toate viciile cu mine Vremea se întunecă brusc și viața mea definitiv Ura! Vine metroul, miroase puternic a sudoare În schimb ea miroase bine... O fixez imediat, este

Doamne, nu mai am cuvinte. Tot ce sunt e o durere fără glas, o sfâșiere care nu poate fi spusă. Dar Tu știi. Tu cunoști adâncul inimii mele. Primește-mi suspinul ca o jertfă, lacrima ca o