Surâzând irezistibil

Niște țigani se uită la mine insistent și foarte veseli - Ce pot să vadă la un bărbat, dimineața, în metrou? Ah! Îmi amintesc graba cu care am plecat mă uit în jos... Asta e! prohabul de la blugi larg deschis râd prostește îl trag rapid, fermoarul mă trădează, în cele din urmă cedează - Ce fac în situația asta? zâmbesc și eu, zâmbesc și ei în jur zăpușeală pute a tricouri transpirate mă uit pe fereastră, unde nu e nimic de văzut, ma acopăr instinctiv cu mapa anume pregătită pentru școală pe drum intru în Unirii, caut o pereche de blugi, îi probez închid fermoarul, alerg spre școală, unde fac cea mai bună impresie (vă jur!) sună de intrare holul lung, pare interminabil intru în sala de clasă, deschid mapa, simt că revine (ah!) starea aceea de bine din metrou, mă întorc repede spre tablă, scriu apăsat fiecare literă, surâzând irezistibil.