Negru Nicolae

ninge liniștit peste București noaptea bărbații își schimbă sufletele între ei după care se respiră unul pe altul până pe la amiază când de mirare, femeile fac ochi mari cât

pentru mine că nu sunt genial din ochi nu-mi curg râuri, nici fluvii nici izvoare, ci sentimente ascuțite (doamne!) atât de ascuțite încât mă rănesc atunci (doar) mă vindec de

la marginea italiei moartea are miros de pește putred mahărul care ne înjură în italiană nu ne mai înspăimântă nici măcar ferma veche cu melci uriași care lasă urme albe pe ziduri

Carmen se va întoarce acasă alergând alergând alergând hai să ne trezim din somnul acestei vieți, să respirăm usurați de sentimentele ce ne-au ramas in urmă mai ales de dragoste! locul

Mă întorc acasă, mișcând sacadat din buze opresc citroen-ul aproape de Cunța (toată lumea stie că pe aici trec 2 trenuri pe zi, unul dimineața si altul catre seară) pare că cerul se

În noaptea asta scriu cu fericirea pe care o am numai din octombrie până în aprilie când dă căldura până atunci îi spuneam mereu lui Vasi să nu mai bea că într-o zi îl va lua dracu

nu m-ar fi silit mama să port ochelari nu aș fi văzut decât ce aș fi vrut eu să văd priveam pe sub ochi realitatea îngăduită de mine până la un punct când vedeam aievea, prin aer, alți

doctorul mi-a spus că am un șarpe mare în piept mă uit atent în ochii lui și zic: doctore, scoate-l dracului afară că mă sufoc! doctorul, uitându-se lung pe fereastră, zice: Bă Ioane, e

atât de mult încât nu pot respira nu mor dar nici nu trăiesc agonizez, domnișoară, agonizez De unde vine atâta durere? nu am răni mortale pe trup dar, probabil știi, nu rănile

Știu, s-ar putea să mă simt ramolit, când mă scol să fiu făcut praf după două pahare de tărie să mă doară spatele când mă aplec peste balcon să o văd pe ea plecând de acasă Teddy, Teddy,

Teddy avea un ceasornic pe care îl îmbăta cu coniac pe la ora două din noapte mai avea undeva la capul patului de fier o pară uriașă pe care o credea pruncul lui într-o zi s-a auzit

scriu despre sinucidere acum când mulți o fac cu atâta indiferență cu atâta lejeritate să nu scriu nici despre mânie, durere sau ne-durere despre beție, despre puroiul galben-verzui din

nu se știe niciodată cine pe cine când și de ce ai grijă amice când intri pe poartă! aici viața atârnă de 10 lei plătiți pentru o felație bine făcută! bărbații își călăresc

Lăsați-mă dracului în pace! striga Vasi, din fundul curții, ținându-se cu mâinile de coaie, însă cu cât striga mai tare cu atât tăcerea dimineții îl strivea și mai mult nevastă-sa și

Teddy și-a spart un dinte și își varsă stomacul în veceu de acum el va zâmbi lumii mult mai rar în schimb despre celălalt Teddy, care se scoală devreme și își potrivește cravata în oglindă

stiu, știu, toți suntem groaznici trăim, urâm, iubim, murim însă nu știu de ce tot mai des mă întristează faptul că sunt om într-o zi, pe când aveam zece ani, mama se uită lung la mine

tot mai des cădea maica cu capul pe masa acoperită cu mușama neagră când mă vedea maica arunca toate monezile de 50 de bani din mâna stângă, ele cădeau peste mine ca mărgelele într-o zi

Viața, amice, e de rahat însă ne este interzis să spunem asta Pământul freamătă marea fierbe păsările tânjesc dumnezeu există în numele marelui "R" eu însumi freamăt, fierb și tânjesc

anul 2016, în București primăvara cu o zi înaintea bunei vestiri Ies înfrigurat din căminul de nefamiliști mă îndrept spre Unirii o tânără cântă vivaldi la vioară mă vede o cunosc mă

Vasi se întoarce cu un rucsac în spate după zece ani de muncă în spania Cum deschid ușa îl iau peste picior Bă Vasi, parcă spuneai că te întorci cu atâția bani că nu încap pe Șoseaua

E atâta primăvară încât păsările au început să înverzească duminica asta e ca marți- dezamăgire marți e cu siguranță ziua cea mare a drumului meu către casă în Berceni, pe strada Rozelor

Guvernul nu mai are monopol pe aviație în otopeni alții pilotează acum aerul zbor cu blue air adorm treptat într-un film englezesc cu happy end Bă Dinule, îmi zice pe facebook, mie

Dirigintele îmi vorbește oriunde oricum zi și noapte e în urechile mele după păpușarul pitit în urechi urmez eu și după mine altcineva gata să asculte ce are el de spus Îi

De când a mai crescut Vasi i-a mâncat zilele și nopțile lu` moșu Pe la ora trei dimineața, când cerul era senin, Vasi urla în gura fântânii iar lupii îl răspundeau din fundul